Filmul este ecranizarea autobiografică a cărții scrise de Simon Northup.
Întâmplările sunt plasate înainte de 1861, anul izbucnirii Războiului Civil American, de fapt un conflict între statele din nord și cele din sud. Războiul a fost un punct de cotitură în istoria Statelor Unite, întrucât a pus capăt sclaviei, dar și evenimentul cu cele mai multe victime din istoria acestora – un milion de soldați au plătit într-un fel sau altul, peste 600.000 fiind declarați morți și alți 300.000 dispăruți.
Povestea este ”turnată” pe acest fundal politic și social, fără a insera prea multe amănunte din această zonă. Personajul central este un negru – Solomon Northup – care deși fusese eliberat și certificat ca atare, printr-o cruzime a sorții este răpit și vândut ca sclav.
Pelicula este povestea umilinței îndurate de acesta, care e de fapt, umilința întregii populații pe care o reprezintă. A fost nevoit să îndure bătăi și nedreptăți strigătoare la cer, să nu intervină în situații oribile de suferință și durere ale semenilor lui, singurul obiectiv fixat în minte fiind acela de a supraviețui și de a se întoarce acasă la familie.
Cu icoana soției și a celor doi copii în minte, a trăit 12 ani de dezumanizare și disperare! Între timp, trece de la un stăpân la altul, este bătut, îngenuncheat și condamnat să renunțe la orice demnitate. Northup nu se abrutizează în acest peisaj al dezolării, ci dimpotrivă! Singurul moment luminos, îl reprezintă întâlnirea cu un aboliţionist canadian, un om care lupta pentru desființarea sclaviei și pe care-l întâlnește la casa stăpânului său, unde acesta ridica o construcție-anexă. Personajul este jucat de Brad Pitt.
Filmul a fost declarat cea mai bună peliculă în 2014, deși ar fi de comentat dacă merita adjudecarea marelui premiu. Personal, consider că nu este de acest nivel. N-a fost nici pe departe atât de extraordinar cum a fost producția despre lupta pentru abolirea sclaviei din Statele Unite, și mă refer aici la “Lincoln” și nici atât de intens și memorabil ca “Django Dezlănţuit“, filmul scris și regizat de Tarantino, care de altfel a luat Oscarul și Globul de Aur pentru cel mai original/bun scenariu.
Este un film care merită însă văzut pentru mesajul său explicit, acela ca exploatarea omului de către om este profund injustă și ar trebui să fie străină condiției umane, dar și pentru cel implicit și anume că indiferent cât de vitrege ar fi împrejurările vieții tale, nu trebuie să renunți la speranță!
Poți vedea trailerul filmului ”12 ani de sclavie” aici.
Articol scris de Adriana Caranfil