Filmul este o ecranizare a memoriilor Natashei Kampush, fetița de 10 ani răpită la Viena de către un bărbat, și ținută ostatică timp de 8 ani.
Răpitorul, un tip care părea ’’acceptabil’’ din punct de vedere social, dar care avea probleme psihice și de personalitate evidente, îi construise Natașei o celulă de 3 metri pătrați unde avea să fie claustrată, mărturisindu-i mai târziu că a răpit-o pentru că ’’i-a plăcut zâmbetul ei’’.
Din copilul vioi și exuberant care era, micuța se transformă într-o adolescentă ștearsă și supusă torționarului ei. Acesta o rade în cap, o ține îmbrăcată cu haine de-ale lui vechi și lălâi, o înfometează până când devine piele și os, o bate și o ceartă sistematic.
Fata, abuzată sexual, devine o sclavă cu atribuții de menajeră, torționarul ei urmărind s-o depersonalizeze total. De aceea îi și spune obsesiv, pe tot parcursul captivității ‚’’obey, obey!’’ – ”supune-t’e”!
Natasha face mâncare, curățenie, pune gresie, îngrijește grădina și îndeplinește orice altă servitute casnică i se cere. Este ținută numai în casă în primii ani, apoi scoasă în oraș, cu extremă prudență, în vreo două rânduri. Ba la un moment dat, torționarul o duce și la schi fără s-o scape o clipă din ochi.
De fapt el imaginează un menaj cu victima sa, care să-i satisfacă imensa nevoie de control generată de insecuritate, în care femeia este complet anulată ca ființă, o fantoșă umană fără voință și dorință.
Alternând brutalitatea cu generozitatea îi face tort de ziua ei și îi cumpără mici cadouri de Crăciun.
În tot acest timp Natasha, copil crescut până la tragicul eveniment într-o familie normală și iubitoare, nu renunță la visul de a se elibera. Profitând de un scurt moment de neatenție al torționarului, aceasta fuge pe poarta întredeschisă, și în final ajunge la poliție, de unde este recuperată de părinții ei…
Psihopatul care o ținuse captivă se sinucide de disperare.
”3096 de zile” este genul de film care reușește să creeze în spectator stări extrem de puternice, precum dezgust, durere, furie, revoltă, ură!
Valoarea artistică a filmului trece în plan secundar pe lângă valoarea sa documentară și este necesar să fie văzut! Răpirea copiilor este un fenomen contemporan pe care nu–l putem ignora și care creează realități insuportabile, greu de gestionat de către cei implicați și de către întreaga comunitate.
Vezi aici trailerul filmului ’’3096 de zile’’.
Recenzie realizată de Adriana Caranfil