Nu te auto-compătimești
Autocompătimirea e bună, dar nu mai mult de un minut pe an!
Exact. Cu cât mai puțină, cu atât mai bine. A-ți plânge de milă este extrem de tentant pentru că, de fapt, în acel moment cerșești atenția celorlalți, fără de care crezi că nu poți trăi.
Dacă le iei unor oameni dreptul de a se plânge e ca și cum le-ai lua totul…Nu vrei sa te afli printre ei, pentru că tu ești un om care privește spre viitor.
Înduioșându-te de propria-ți soartă cheltuiești resurse uriașe de energie cu care ai putea face minuni în viața ta.
Practici recunoștința în fiecare zi
Ești mulțumit și recunoscător pentru ceea ce ai.
Ești conștient că în fiecare zi capeți un nou drept la viață, libertate, bucurie.
Înțelegi că orice lucru pe care-l primești este un dar, mereu reînnoit.
Știi să vezi grația divină peste tot
Dumnezeu este mereu cu tine, nu te-a părăsit nicidecum.
El te însoțește și-ți arată calea de urmat: Ori de câte ori ai o întrebare, să știi că Eu ți-am dat deja răspunsul. Doar deschide ochii asupra lumii și vei vedea că răspunsul meu este într-un articol deja publicat, într-o predică pe care o auzi, în filmul cel mai recent pe care ți l-a recomandat cineva, în inima unui prieten nou pe care urmează să ți-l faci.
Ești încrezător în necunoscut, domeniu al tuturor posibilităților
Examinează puncte noi de vedere, total diferite față de ceea ce agreezi în mod obișnuit. Experimentează căi pe care n-ai mai mers niciodată.
Cultivă acceptarea și acceptă schimbarea. Este singura cale de a evolua!
Nimeni nu îți datorează nimic niciodată
Cu cât înțelegi acest lucru mai repede cu atât vei fi un practicant mai bun al recunoștinței, sentiment de prea plin și de bucurie interioară fără egal pe pământ.
Articol scris de Ada Chiriță