Că nu-mi pasă…
Cu siguranță din cauza vârstei, dar și a șuturilor în fund, am ajuns să nu-mi mai pese de ce spune lumea, de ce anume crede unul sau altul despre viața mea.
Nici nu întreb și, dacă văd semne de întrebare, nu dau explicații. Am învățat că toate-s trecătoare, că oamenii intersectează viața ta mai mult sau mai puțin, dar că eu nu trebuie să-mi schimb traiectoria după ei. Ne intersectăm, eventual mergem un timp alături, apoi fiecare-și vede de treburile lui, iar ne mai intersectăm, iar bem o cafea împreună și ne povestim ce s-a mai întâmplat. Nu trebuie să cerem voie să ne păstrăm drumul, așa cum nici noi nu impunem nimic.
Mi-a trebuit ceva timp!
Mă uit la cea care eram odată, care alerga de dimineață până seară pentru a prinde toate intersecțiile și porțile oamenilor deschise, căutând soluții la problemele lor. La ale mele nu, de alea n-aveam timp și nici resurse.
Oare cu vârsta devii egoist? Foarte bine! Poate că e momentul! Probabil că după 50 de ani înțelegi că ceasul a început să cam ruginească, începi să-ți pui întrebări de tipul ”ce naiba am făcut cu viața mea până acum” și brusc, nu-ți mai pasă de ce spun ceilalți. Nu trebuie să faci cum vor ei, nici să-ți alegi vorbele ca să le fii pe plac, nu mai ai timp să cocoloșești pe toată lumea, chiar nu mai vrei.
Ana lui Manole nu mai are chef să stea acolo, cuminte, în zidul ei. Vrea să umble, să vadă, să trăiască, să facă ce n-a făcut toată viața. Și nu vrea nici să fie ca celelalte femei, nu mai vrea să asculte de nimeni, și-a câștigat dreptul să facă ce-o taie capul. Așa că Ana face ce vrea, eu de asemenea.
Uneori mă întreb de unde până unde schimbarea asta, mi se pare că sunt rea, neascultătoare, de sute de ani femeile trebuie să fie supuse bărbatului, nu-i așa? Că până și preoții spun asta, să tăcem, să ascultăm, să robotim! Să nu spunem ”nu”, s-ar răsturna cerurile. Ar trebui doar să spălăm rufe, să gătim, să facem curat, să stăm la picioarele tuturor, să-i ajutăm pe toți și să le fim pe plac.
Și așa facem. Suntem în rândul lumii. Până într-o zi când înțelegem că noi n-avem nimic de împărțit cu lumea aia.
Și nu ne mai pasă…
Articol scris de Liliana Angheluță