Diane Keaton este una dintre actrițele mele preferate – desigur, în mare parte pentru rolurile încredințate de către Woody Allen – așa că încerc să văd toate filmele în care joacă, chiar dacă în ultimii ani a performat în producții cu o tușă comercială exagerată.
O admir pentru stilul nuanțat și inteligent al jocului său actoricesc, pentru dezinvoltura cu care atacă orice partitură, dar mai ales pentru stilul său vestimentar. Nu mai știu pe nimeni în stare să poarte pulovere pe gât și costume cu croială bărbătească, arborând atâta distincție și naturalețe și lansând un adevărat curent îmbrățișat de femeile din toată lumea.
În ’’Niciodată atât de aproape’’ joacă alături de Michael Douglas, pe care mă bucur să-l văd într-o formă excelentă, în ciuda bolii și a vârstei.
Nu este vorba de o poveste de dragoste, cel puțin nu una romanțioasă și inocentă. Protagoniștii se află într-o etapă a vieții în care flirtul îmbracă nuanțe terestre și cinice, rănile provenite din experiențe eșuate sunt adânci și apar la suprafață când te aștepți mai puțin, și, în plus, circumstanțele predispun minim la dulcegării și flecuștețe sentimentale.
Oren Little, este un agent imobiliar căruia i-a murit soția pe care o iubit-o și a îngrijit-o până în ultimele sale zile de viață. Această tragedie îl face intolerant și profund neplăcut, dar partea cea mai rea este faptul că se bucură să fie astfel!
Planul său este acela de a-și încheie cariera cu o ultimă afacere imobiliară de succes. Dorește să vândă casa familiei, să se mute în Vermont, unde să-și trăiască liniștit bătrânețea. Visul îi este curmat brusc atunci când fiul său, despre care nu mai știa nimic de ani de zile decât că este un pierde-vară lamentabil, i-o aduce pe nepoata de 9 ani, despre a cărei existență nu fusese niciodată informat. Avea să facă nouă luni de închisoare și nu avea cui să i-o încredințeze pe Sarah, așa că i-o plantează în ușa casei și pleacă să-și ispășească sentința.
Noroc că vecina sa – Diane Keaton – o văduvă care nu reușește să treacă peste moartea soțului său – îi sare în ajutor ursuzului său vecin. O găzduiește, hrănește și îngrijește pe nepoata lui și chiar reușește să găsească un sens în această relație neașteptată.
Pe Oren, lucru clar, tactul nu îl dă afară din casă. Are însă vână de negustor adevărat, și o ajută pe vecina sa, cântăreață prost plătită într-un bar de mâna a doua, să-și etaleze aptitudinile într-o locantă unde avea să câștige mai mult: ’’am vândut case mai vechi decât tine și care arătau mult mai rău’’, îi spune el încredințat că îi face un compliment, în încercarea de a o convinge să nu-și mai plângă de milă și să-și valorizeze mai bine talentele…
Filmul este de văzut, mai ales că modul în care este articulat reușește să creeze senzația unei bucăți autentice de realitate. Are umor și ironie, este jucat de doi monștri sacri ai ecranului și are mult tâlc, discret presărat.
Ca ultim argument pentru invitația de a vedea această dramo-comedie romantică, voi spune că regizorul peliculei, Bob Reiner, este autorul a doua dintre cele mai vizionate filme din lume: ’’Dragostea unui președinte american’’ cu Michael Douglas și Anette Bening și ’’Când Harry a cunoscut-o pe Sally’’ cu Billy Cristal și Meg Ryan.
Ce-ar mai fi de spus? A, da…urmărește aici trailerul filmului.
Articol scris de Adriana Caranfil