Tocmai l-am primit! Un pătrăţel minuscul de hârtie colorată! Câteva cuvinte: ”Nu renunţa la visul tău, şi se va împlini!”
Mi l-a dat un clovn, pe stradă! Împărţea zâmbete şi gânduri bune. Se dăruia pe sine.
Nouă. Celor care păstrăm încă inima de copil. O ascundem bine pentru că e preţioasă și ne dă putere!
Între timp, de mulţi ani, de prea mulţi ani, am devenit adulţi, serioşi, cufundaţi în gânduri, responsabili. Dar, dacă înlături învelişul ăsta scorţos, ajungi la acel omuleţ din interior care de-abia aşteaptă să fie fericit.
Artiştii de stradă, în faţa cărora mă-nclin, ştiu toate astea. Ei înşişi sunt copii: nu au vrut să devină adulţi şi pace: clovni cu nasul roşu şi părul ca morcovul, înghiţitori de flăcări, uriaşi pe catalige, muzicanţi!
Dăruiesc zâmbete, emoţii, ochii ni se măresc de uimire şi redevenim copii într-o clipă. Oamenii se adună repede, încep să aplaude, să pună un bănuţ în pălăria răsturnată pe trotuar. Alţii, puţini, se îndepărtează: nu vor să pară neserioşi. Mai mult, acest mod de viaţă nu li se pare demn de admirat.
Dar ştiu ei, oare, câte ore de trudă, câte lacrimi se ascund în spatele unui mic spectacol de stradă?!
Artiştii de stradă continuă, din fericire, să aducă zâmbetul pe feţele oamenilor!
Grea meserie! Dar merită!
Chiar dacă, uneori, pleacă spre casă cu pălăria goală!
Vezi aici fotografii cu artiștii de stradă
Articol scris de Liliana Angheluță/foto Nicola d’Alessio