Maggie Doyne este o fată, o tânără oarecare din America. Dintr-o familie obişnuită, nicidecum bogaţi.
La 19 ani, în vacanţa de după terminarea şcolii, a decis să facă o excursie în Nepal, să cunoască lumea şi să înţeleagă mai multe despre acea zonă minunată.
Aşa i se părea ei, minunată.
Când a ajuns acolo, s-a cazat la un hotel şi, când a ieşit afară, i-a sărit în faţă o fetiţă murdară şi zdrenţuită. Era orfană, căuta, ca şi alţi mulţi copii orfani, să facă un bănuţ oferindu-se să care bagajele turiştilor sau să-i conducă pe munte.
Maggie a încercat să afle cum de nu este la şcoală la ora aceea şi a aflat că fetiţa nu mergea la şcoală şi că pentru ea era absolut normal: trebuia să-şi câştige pâinea zilnică într-un fel.
În situaţia ei erau şi alţi copii, mulţi, Maggie a început să iscodească, să afle şi s-a înspăimântat, ceea ce pentru ea era normal, în altă parte a lumii era un vis de nerealizat. O casă călduroasă, un ghiozdan cu cărţi şi o farfurie cu mâncare erau de neconceput pentru aceşti copii.
Atunci, Maggie a plâns, a plâns mult, se simţea neputincioasă, ar fi vrut să facă ceva pentru toţi, dar era conştientă că nu era posibil. După ce s-a calmat şi a analizat situaţia, şi-a spus că poate salva măcar unul.
Aşa că a luat fetiţa cu ea, a înscris-o la şcoală şi i-a spus că nu mai trebuie să muncească, a înfiat-o.
Bucurie fără de margini, dar nu era de ajuns.
S-a gândit apoi să acţioneze în continuare după principiul “câte unul şi pe rând”.
Avea 5000 de dolari acasă, doar ai ei, puşi deoparte de-a lungul vacanţelor în care muncea ca baby-sitter, a telefonat părinţilor şi le-a spus că are de gând să rămână în Nepal, le-a povestit despre planurile ei şi le-a spus că a găsit o bucată de pământ pe care vrea s-o cumpere.
A cumpărat-o, cu ajutorul părinţilor a ridicat o casă şi a mai înfiat un copil.
Apoi a deschis o asociaţie, a căutat fonduri, s-a zbătut ca acei copii să aibă un viitor.
Câte unul şi pe rând au mers la şcoală de sub acoperişul casei ei.
Acum, Maggie are grijă de 100 de copii, se gospodăresc, se ajută, primesc fonduri din toată lumea.
Exemplu? Desigur.
Articol scris de Liliana Angheluță