Poate că de multe ori folosim cuvinte al căror înțeles îl deducem din vorbirea curentă fără a ne întreba de unde provin sau dacă le folosim corect. Nouă ne-a atras atenția cuvântul caterincă, un cuvânt destul de uzitat mai ales în limbajul tinerilor de astăzi și nu numai.
Ca înțeles de șine stătător, ”a face caterincă” îl găsim în DEX având conotația de a face bășcălie, mișto, șmecherie, a lua peste picior sau chiar a face zgomot, scandal, ceartă, cursă sau capcană.
Mânați de curiozitate în căutările noastre, ceea ce am aflat despre acest cuvânt și istoria lui este că el provine din limbajul argotic, având un sens deturnat de la ceea ce ar fi însemnat la începuturi flașneta care desemnează un obiect, și până la înțelesul de astăzi care ar putea fi definit ca și o stare de spirit, deoarece am auzit de nenumărate ori expresia: am chef de caterincă.
Mergând pe firul poveștii aflăm că flașneta este un obiect muzical care aproape că a dispărut și care desemna o cutie de lemn ce avea în interiorul său o mică orgă acționată manual prin intermediul unei manivele.
Din punct de vedere etimologic, ”caterincă” provine din rusescul katerinka, un argou format din titlul unei piese germane pe care o cântau flașnetele acelor vremuri, denumit Charmante Catherine.
Oamenii de rând ascultau la flașnetă ariile celebre din opere
Apărută prin secolul al XVIII-lea, flașneta sau caterinca reprezentă legătura dintre muzica bună a acelor vremuri, cântată la operă spre exemplu și lumea simplă ce nu avea bani să se ducă la spectacole de acest gen, dar putea asculta arii celebre prin intermediul acestor cutii muzicale ambulante. În ciuda aerului de kitksh pe care flașneta și mânuitorul ei, adică flașnetarul par să-l lase, trebuie știu că anumiți compozitori ai vremurilor, precum Felix Mendelssohn Bartholdy avea dubii cu privință la piesele sale în sensul în care nu era convins că ele vor avea loc în flașnetele de prin Europa!
Sistemul prin care se redau sunetele era unul mecanic, repertoriul fiind dat de benzi de hârtie perforată ce se introduceau în flașneta. Pe lângă mecanismul muzical în șine, flașneta mai avea și diferite păpuși și tobe ce erau acționate pe ritmul muzicii pentru a spori gradul de spectaculozitate, având în vedere că muzica era efectiv redată prin simplă răsucire a unei manivele.
Flașnetari în exercițiu în zilele noastre nu prea par să mai existe, dar se mai țin evenimente în Europa la care sunt așteptați cu drag nostalgici de peste tot. Sunetele ce vin din acele cutiuțe muzicale poartă un mesaj dintr-un tărâm magic al inocenței și simplității vremurilor de mult apuse.
Articol scris de Sebastian Grecea