Ce-ai făcut cu viaţa ta?
Cu anul, cu luna, cu minutul pe care-l trăieşti?
Elena mi-e vecină, vorbeam cu ea zilele trecute, femeie de la ţară, de prin Buzău!
Nu ştie să spună ce-a făcut în cei 60 de ani ai săi.
A prăşit pe câmp şi atât.
Bărbat beţiv, doi copii de crescut, zile chinuite şi porumb de purtat acasă şi-n leasă, mămăligă şi mii de oale de ciorbă.
Când vorbeşte despre părinţi, o face cu obidă:
-Nici măcar maşină de cusut nu mi-au luat! Mi-ar fi plăcut, colo-şa, să fiu croitoreasă, am făcut 10 clase şi-am intrat la prăşit, că mămica avea teren şi n-avea cine-l munci. Numai că eu n-am făcut nimic cu viaţa mea: ba mi-a comandat mămica, ba bărbatul! Acu’ am, da’ nu mai văd bine să cos!
Privim fotografii şi suntem noi acolo, copii, adolescenţi, tineri căsătoriţi, tineri divorţaţi, cu copii de mână sau nu, cu ochi veseli sau melancolici! Eram noi, între timp au trecut ani în care ne-am dorit mai mult, ne-am propus mai bine şi s-a realizat puţin.
Nu neapărat pentru că n-am fi putut acel “mai mult”, ci pentru c-am visat şi atât. Gândim, spunem, dar facem puţin, ne luăm cu mărunţişul zilei şi uităm de lucrurile mari, importante, cele care ne pot schimba viaţa cu adevărat. Am fi putut munci altundeva dacă am fi luat decizia corectă la momentul potrivit. Am fi putut avea o căsnicie fericită dacă n-am fi închis ochii şi creierul în momentul în care am spus “da” persoanei nepotrivite.
Totul e o chestiune de decizii corecte sau nu, de perseverenţă şi de iubire de sine.
Da, de iubire de sine, ne lăsăm prea mult duşi de val, ne punem prea mult la dispoziţia tuturor, ne lăsăm pe noi, ne anulăm până la ultimul prag de dragul de a fi bine celorlalţi. Mai puţin nouă.
Copii care studiază ceea ce vor părinţii, nu au puterea să spună “nu”! Tineri care renunţă la iubiri, unele importante, din moliciune sufletească şi prea multă ascultare părintească.
Aşteptăm prea mult de la cei din jur şi nu ne gândim să ne luăm 
singuri viaţa-n mâini.
N-ar fi cazul să o facem? Nu de alta, dar să nu ne trezim la 60 de ani plini de regrete şi nefericiţi!
Încă mai e timp, zic eu!
Articol scris de Liliana Angheluță