Încă de când am învățat să articulez toate cuvintele, mama mi-a spus că trebuie să dau bună ziua tuturor.
-De ce? întrebam eu iritată de imperativul aritmeticii, care mă dezavantaja net. Eram mai mică decât oricine, deci, oricine trebuia salutat!
În primul rând pentru că este politicos și tu ești o persoană politicoasă, în al doilea rând pentru că tu ești cea mai mică dintre toți, iar cel mai tânăr îl salută întotdeauna pe cel mai vârstnic – spunea mama mereu, fără să pară că obosește de cât îmi repeta regulile bunelor maniere.
Am crescut și lucrurile s-au schimbat. Buna-cuviință este acum parte din mine și nu văd nimic complicat în asta.
Am simțit însă nevoia să scriu acest articol pentru că, vorba mamei mele, ’’nimic nu-i mai ieftin ca bună-ziua’’, dar în ultima vreme, pare să fi devenit. Pentru unii politețea e opțională sau chiar suspendată de-a dreptul. Nu știu cât preț mai pun părinții în ziua de astăzi pe manierele elegante, dar mulți copii au reale probleme de relaționare normală din acest motiv, atât între ei cât și cu adulții.
Mă întâlnesc adesea pe scara blocului cu vecini și vecine care se duc grăbiți, care încotro. Dacă domnul în vârstă care stă pe același palier cu mine mă salută respectuos, cu un zâmbet, și mă întreabă întotdeauna ce mai fac, bărbatul care locuiește la etajul 3 trece pe lângă mine valvârtej, fără să scoată un sunet!
Locuim de 3 ani în același imobil! Ba într-o zi, când ne-am nimerit împreună la lift, s-a uitat în ochii mei pătrunzător, eu am zâmbit, pregătindu-mă să răspund la un bună ziua așteptat, care…n-a mai venit niciodată.
Mi-a fost rușine pentru acest tânăr, pe care l-am văzut aplicând aceeași tactică și cu alți colocatari. E de presupus că la fel face și cu colegele de serviciu, cu prietena sau poate, cine știe, chiar cu șefa lui.
Nu e nici pe departe singura situație în care regulile unei minime politeți sunt pur și simplu călcate în picioare.Aș putea să dau zeci de exemple, dar le cunoașteți și voi, la fel de bine ca mine.
Prin urmare, bărbatul va saluta întotdeauna femeia. Ar fi de preferat nu cu gura plină de mâncare, cu țigara în colțul buzelor sau în timp ce plimbă printre măsele, plictisit, guma de mestecat.
Dacă ești mai tânăr, întotdeauna îl saluți pe cel mai în vârstă. Nu întinzi mâna respectivei persoane decât după ce ți-o întinde ea prima. Acest gest este echivalent cu o deschidere către celălalt și poate transmite mesajul implicit că persoana respectivă ar dori să te cunoască mai bine.
Situația devine interesantă dacă ești șef sau subaltern:
Cel aflat într-o funcție inferioară îl salută pe cel care ocupă o poziție superioară în ierarhie.
Într-o situație profesională, regula conform căreia bărbatul salută primul, cunoaște un soi de răsturnare. Inclusiv femeile vor saluta primele pe superiorul lor, deși, acesta din urmă dacă e cu adevărat ’’superior’’ va saluta întotdeauna, primul, femeile.
Bunicul meu, om de mare caracter și cu obiceiuri impecabile, de fiecare dată când ajungea la serviciu, saluta, scoțându-și pălăria, absolut tot personalul administrativ, de la femeia de serviciu până la directorul adjunct, chiar dacă a fost toată viața director general. Cu o ușoară înclinare a capului și un zâmbet discret, spunea: ’’Bună ziua domnule X’’ – întotdeauna folosea numele celui căruia se adresa – sau ’’Sărut mâna doamna Y’’.
Memoria mea reține tot felul de situații ciudate, abateri stranii de la regulile de bun simț și de conduită normală când, câte o parvenită sau țoapă, spuneți-i cum vreți, devenită peste noapte ’’patroană’’, nici măcar nu se obosea să răspundă la salutul angajaților săi. Ani de zile i-a ignorat, având grijă să nu se ’’înjosească’’ dând bună-ziua, la rândul ei.
Aceștia stingheriți și jenați erau nevoiți să șteargă pereții, devenind subțiri ca niște lame, când trecea ea, mândră, și cu pardesiul fâlfâind pe coridoare, ca aripile unei păsări de pradă.
Prin urmare, a nu răspunde la salut, este pur și simplu nepermis, atât în mediul profesional, cât și în cel civil sau academic. Scuza că poziția ta ierarhică este, vezi Doamne, peste a celui care te-a salutat, este pur și simplu, lipsită de sens și de educație.
Voi mai reveni și cu alte reguli ale bunei-cuviințe. Pentru că am convingerea că practicând obiceiuri simple, care nu costă nici timp, nici bani, conviețuirea noastră ar deveni cu siguranță mai agreabilă.
Un zâmbet acordat cuiva împreună cu salutul nostru plin de căldură, poate chiar ne va face ziua mai bună.
Și lui și nouă!
Articol scris de Iuliana Zamfir