Nepotu-meu s-a dus la ţară.
Câteva zile a dispărut din faţa blocului, şi-a luat cu el tableta, telefonul, încărcătoarele, s-a pregătit sufleteşte, şi-a anunţat prietenii că va lipsi câteva zile.
Se simţea de parc-ar fi plecat în inima junglei.
De Paşte s-a întâmplat asta, ştiţi voi, mesele în familie, aproape obligaţia de a fi alături în jurul unui grătar. Învierea nu e despre asta, dar se aşteaptă şi pentru asta. Se duc toţi la ţară şi nu ştiu apoi cum să plece mai repede pentru că nu e internet.
Cum să trăieşti fără Facebook, fără poştă electronică, fără contact cu lumea cea mare? Şi, în cazul copilului, cum să stea fără butonaşe, fără jocuri, fără să omoare el un duşman virtual?
Îi venea să spargă tableta de necaz, s-a suit pe gard cu speranţa că acolo telefonul va prinde vreo undă de ceva, a ieşit pe uliţă, până-n colţ a căutat reţeaua, apoi un alt copilaş i-a spus sec:
- Bă, eşti prost? Aici nu-i net, hai să ne jucăm!
Botos şi fără chef, nepotu-meu s-a lăsat dus în fundul curţii, pe la vaci, pe la coteţul găinilor, s-au dus la câinele care dădea din coadă cu viteză mai mare decât a netului.
Încetişor, au apărut zâmbete.
Apoi s-au jucat cu furnicile, le opreau din drum punând rămurele în faţa lor sau alte obstacole greu de trecut, au cules pietricele negricioase să vadă care găseşte mai multe.
Nepotu-meu a descoperit apoi curcanii cu moţul roşu, s-a apucat să-i zădăre ca să vadă cum li se umflă nivelul nervilor. S-au căţărat într-un pom, tiptil, să nu-i vadă părinţii şi să urle la ei, au rupt o floare să vadă mai bine cum e făcută, de parcă n-ar fi putut să se aplece, au cercetat tot şi au dat iama prin toate.
Când au fost chemaţi la masă, copiii erau obosiţi şi bucuroşi: reuşiseră să doboare toate obstacolele din curte, să omoare vreo două furnici, să enerveze la culme curcanii şi să păcălească găinile cu pietricele aruncate în loc de grăunţe.
Concluzia copiilor a fost asta:
– Ăştia care fac jocuri pentru tablete mai au de învăţat, se vede că n-au fost la ţară niciodată, aici sunt pericole adevărate, măi nene.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto: Elena Shumilova