Da’ce, l-am pus eu să se-nsoare?

Banner Film Experience

da'ce-l-am pus-eu-sa-se-n-soareToate babele din cartier erau cu ochii pe ei!

Tineri, luaţi de puţin timp, se-apucaseră să-şi ridice casă pe locul alteia vechi, se-apucase el, de fapt, că-l vedeai ciocănind şi tencuind, cărând pietriş cu roaba sau cocoţat, în final, pe acoperiş.

Ea se făcu văzută mai târziu şi toate baticurile se răsuciră s-o analizeze, aveau şi de ce, bărbat-su era mort de muncă şi cu bătături pe mâini şi ea, colo, cocoţată pe tocuri şi rujată, sucea nasul că nu-i plăcea aia sau ailaltă.

Îşi începură viaţa de familie în noua casă, de-abia salutau lumea pe drum din vârful buzelor şi-ncetul cu încetul aflarăm şi cum îi cheamă: el – Ion şi ea – Florica.

-Ce i-o fi făcând, bre, de munceşte ca boul până şi pe-ntuneric?

Aşa era, el venea seara de la muncă, îşi făcea ceva de mâncare singur, că ea n-avusese chef şi se-apuca de săpat la lumina becului din grădină.

Vecinătatea feminină o mai ischitea pe Florica:

-Da’ ce-i faci de mâncare lu’bărbat-tu pentru diseară?

Ştiţi voi, când vorbesc femeile, tot la mâncare ajung imediat.

-Păi mai are fasole rămasă de luni, dacă nu-i convine să-şi facă singur, că doar eu nu stau slugă la picioarele lui! Mie nu-mi trebuie, eu mănânc oleacă de salam şi gata.

Şi vecinătatea dădea din cap, uimită de-aşa arţag.

Câte-o babă o mai învăţa de bine, îi mai spunea că el săracul, munceşte mult şi că trebuie să aibă grijă de el:

-Da’ce, munceşte pentru mine? L-am pus eu să se-nsoare?

Şi trântea nişte rufe murdare-ntru-n lighean, le punea la muiat, să le spele Ion când va fi să vină:

-Că eu nu pot, bre, mă doare spatele şi nu am voie nici să bag mâna-n apă rece, să le clătesc. Aşa, lasă că le spală el, că doar sunt şi-ale lui!

Florica nu spăla, nu gătea, nu uda roşiile-n grădină, nu ştia nimeni ce făcea toată ziua, părerea generală era că se uita la telenovele.

Vecinătatea urmări povestea cu interes, toţi aşteptau să se-ntâmple ceva, să dea Ion cu pumnu-n masă, să fie bărbat, ştiţi voi!

Apăru şi mama lui într-o zi, venea de departe, de la munte, baticurile îi spuseră aşa, printre ulucile de la gard:

-Bre, da’ce mai munceşte băiatu’mata! Ce se mai chinuie singur acilea!

Şi ce, credeţi că se trezi vreo compasiune? Răspunsul maică-sii fu:

-Las’să tragă! Ce, l-am pus eu să se-nsoare?

E drept, câteodată până şi Ion se-ntreba de ce-o făcuse, dar era prea harnic şi responsabil ca să stea prea mult la gândul ăsta.

Ultima oară când i-am văzut el prăşea prin grădina din faţa casei şi ea îşi dădea unghiile cu ojă, aşezată la umbră, pe-un scăunel.

Şi mi-am spus că el s-a-nsurat, probabil, ca să ispăşească păcatele mulţilor bărbaţi beţivani şi neisprăviţi.

Articol scris de Liliana Angheluță


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

1 Response

  1. tereza says:

    si ce-o fi asa de mirare??? sunt destui bàrbati harnici care fac aproape toate treburile casei ( dacà au timp, bineinteles). si destule femei care nu miscà un pai!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 − 13 =