A început!
Perioadă a haosului, a nebuniei, a lipsei de ordine cosmică, a trecerii , carnavalul este, la origine, o sărbătoare păgână.
Iarna se apropie de primăvară, tărâmul celor morţi e aproape de cel al viilor, cele două lumi se răsucesc una în jurul alteia. Comunică, se-nvălmăşesc oamenii, personajele, măştile.
La sfârşit, ordinea universală aduce echilibrul !
Regele Carnaval, o uriaşă înfăţişare infernală, e distrus, de cele mai multe ori prin foc.
Cuvântul “carnaval”, folosit pentru prima dată prin sec XIII, vine din “carne levam” ( “ elimină carnea”).
Într-adevăr, în creştinism, perioada de nebunie absolută ia sfârşit odată cu începerea postului Paştelui.
Tradiţiile s-au păstrat de-a lungul timpului, simbolurile sunt aceleaşi, ritualurile încă se cunosc.
De origine italiană este, însă, modul în care se sărbătoreşte în prezent în lume.
Totul a început la curtea ospitalieră a familiei Medici, în Florenţa. Organizau adevărate spectacole, care alegorice, veselie şi ochi sclipitori. Petrecerea dura zile-n şir, oaspeţii nu mai pridideau să sosească, oraşul întreg participa şi comenta!
Acum, măştile şi costumele sunt personajele principale; aproape fiecare regiune se reprezintă diferit: Pulcinella din Napoli, în pijama albă, scufie de noapte şi faţa acoperită pe jumătate de o mască neagră, Rugantino, Balanzone din Bologna, zeci de înfăţişări caraghioase sau ciudate, sclipitoare sau demoniace.
Arlechinul Veneţiei e la loc de frunte. Nu numai, parada Veneţiei atrage an de an nenumăraţi turişti, dornici să vadă cu ochii lor spectacolul de culori şi veselie.
Este evenimentul principal al anului; măştile, lucrate manual, sunt un motiv de mândrie pentru cine le poartă. Împodobite cu paiete, cu pene, transformă, aduc o nouă identitate şi senzaţia de libertate: câtă vreme nu te cunoaşte nimeni se pare că poţi face ce vrei!
Să salţi, să te strâmbi, să sperii lumea, să dansezi în public, expunând corpul, dar nu şi faţa. Până şi bărcile sunt împodobite aici, atmosfera e de poveste şi artiştii de stradă nu fac altceva decât să aducă un plus de veselie unui oraş în care nimeni nu se mai odihneşte.
Vestit este şi carnavalul de la Viareggio, oraş în care mulţi trăiesc tot timpul anului doar pentru a construi care alegorice, păpuşi uriaşe, mecanisme care aruncă flori sau şampanie peste mulţimea de curioşi.
În Piemonte se termină totul cu o faimoasă bătaie cu portocale, la Sanremo sunt care pline doar cu flori!
O lume nebună, nebună, nebună!
Şi mai sunt şi dulciurile, strufoli, chiacchere, frittelle etc., majoritatea prăjite în ulei şi tăvălite în zahăr cu parfum de vanilie.
An după an, nebunia asta înseamnă viaţă!
Viaţă care se curăţă de rele şi o ia de la capăt frumos, liniştit, ca după o exorcizare.
Articol scris de Liliana Angheluță / foto de Nicola d’Alessio