Zice-se că în viaţă te simţi fericit atunci când ai în jurul tău nişte ziduri de protecţie care-ţi alungă multe temeri şi neplăceri posibile.
Sunt trei: familia, prietenii, credinţa.
Personal, stau prost la toate trei.
Niciodată nu mi-au fost line drumurile: cuibul familiei mi-a fost mereu răvăşit, prieteni am avut puţini şi departe iar credinţa, a fost, dar amestecată cu dragoste şi păcate.
Aşa că adaug un alt punct pe listă: vecinii.
Şi buni i-am mai avut.
În ţară, că acolo-i lumea mai cu suflet.
Mult mi-au lipsit în anii ăştia de pământ străin.
Ne creşteam copiii împreună, cine ajungea acasă mai devreme era atent la toţi pruncii care se jucau pe afară; ne vopseam ouăle de Paşte în aceeaşi cratiţă şi ne tăiam lemnele în grup.
Cine făcea gogoşi, oferea vecinilor. Cine se simţea singur, făcea o cafea şi ciocănea la uşa alăturată, găsea mereu pe cineva dornic de puţină pălăvrăgeală.
Uşile rămâneau deseori deschise, femeile circulau din stânga-n dreapta, ba că uitaseră să-şi cumpere ceapă şi le trebuia neapărat, ba voiau nişte cârlige de rufe împrumut, ba voiau doar să se sfătuiască între ele.
Terapie de grup, şedinţe psihologice în toată regula.
Dar sentimentul de protecţie exista, indiferent ce probleme aveai, ştiai că ai putea ciocăni la uşa vecinilor la orice oră din zi sau noapte.
Ne despărţeau nişte ziduri, dar păream o familie uriaşă.
La un moment dat, în această familie se născu o fetiţă, Carmen.
Crescu în braţele tuturor, fu alintată şi legănată de toţi, învăţă să meargă şi fu păzită să nu cadă de ochii tuturor.
Toate mamele cu copii mari o luau în braţe de drag de mirosul de lapte al guriţei ei lipicioase; era alintată şi ne privea cu ochii ei negri, curioasă şi dornică de joacă fără sfârşit.
Apoi am plecat.
După câţiva ani, la întoarcerea în ţară, o fetiţă cu părul numai bucle venea spre mine în fuga mare. Mi se aruncă în braţe şi mă-mbrăţişă strâns. Am întrebat-o cu emoţie:
– Carmen, ţi-aduci tu aminte cine sunt?
Mi-a răspuns curat, frumos:
– Nu, nu mi-aduc aminte cine eşti, dar te iubesc!
Articol scris de Liliana Angheluța / sursa foto. www.pianetamamma.it