Sunt în Italia de zece ani şi, de câte ori întâlnesc români de-abia ajunşi din ţară întreb:
-Cum e viaţa acolo? S-a schimbat ceva? Cum e traiul?
Răspunsul îl ştiţi, e acelaşi de ani de zile, de parcă oamenii s-ar fi vorbit între ei:
-Sărăcie, ce să fie!
Azi, un zidar, fost lucrător pe şantierul naval din Constanţa, la întrebarea mea a făcut ochii mari, ca şi cum ar fi vrut să spună că sosirea lui n-ar fi avut rost dacă s-ar fi trăit bine, apoi a zis:
-Cine are un purceluş, oleacă de grădină, cine are părinţi la ţară să le mai dea câte ceva, mai rezistă!
Aia-i!
Dacă ai avut norocul să te naşti în Transilvania, pe lângă Braşov, sau dacă eşti aproape de Cluj sau Timişoara mai găseşti de lucru, sunt fabrici, turismul merge, dacă mai ai şi părinţi care să-ţi trimită ouă şi verdeţuri, lapte şi cârnaţi e şi mai bine.
Nu e simplu de trăit în România, depinde şi ce meserie aveai înainte, chimiştii, agronomii, câte şi mai câte meserii nu mai fac doi bani.
Dacă eşti programator sau ai firmă de transport mai e ce mai e, dacă iei cartofi cu doi lei şi-i dai cu 4 iar mai trăieşti, dar nu toată lumea poate. Ideal e să ai grădina ta, curtea ta, să ai câteva găini şi roşii, ceapă şi ce-ţi mai trebuie, dar să mergi şi la muncă, nu poţi trăi doar din grădină!
De aia s-au şi dus ţăranii, s-au golit satele de oameni, ce să facă bieţii cu câteva căruţe de porumb? Cât să reziste?
Nu, viaţa-n România nu e uşoară deloc, depinde de multe lucruri, dacă ai pe cineva în afara ţării de-ţi mai trimite un ban, atunci nu te mai împrumuţi şi eşti mai liniştit. Dacă eşti de prin zonele sărace ale Moldovei sau din sud, mergi prin noroaie şi-ţi blestemi zilele când îți amesteci mămăliga, în timp ce-n alte părţi unii ar zice că le e bine.
De-aş avea un purceluş, o grădină cu straturi de vinete şi ardei, de-aş avea părinţi în viaţă şi pe cineva în afara ţării să-mi trimită şi mie când şi când un ban… mai că m-aş întoarce!
Articol scris de Liliana Angheluță