Vacanţe!
Dar cine-a spus că ar trebui să plecăm la capătul lumii pentru a fi fericiţi?! Unii caută destinaţii îndepărtate, visează New York, Londra, Paris…Visează bulevarde pline de magazine de lux, visează plaje exotice!
Cine-a spus că asta-i fericirea? Cu cât ai mai mult, cu atât eşti mai nemulţumit!
Ne-am îndepărtat de noi: de rădăcini, de ţărani, de pământ, de iarba copilăriei noastre.
În Italia fiind, culegeam odată flori de tei. S-a apropiat o doamnă să mă-ntrebe ce fac cu ele. Văzuse doar la magazin pliculeţe cu flori presate.
Mulţi au văzut răţuşte doar în desene animate sau documentare, unii nu au cules niciodată o roşie cu mâna lor, mulţi nu ştiu cum se coc strugurii şi cred că fasolea păstăi creşte…la borcan.
Nu au văzut, nu au simţit, nu au înţeles. Au crescut şi trăit între blocuri de beton, s-au trezit în toate dimineţile vieţii lor în zgomot de maşini grăbite, au crezut că maximum de “verde” îl pot afla într-o plimbare în parcul strâmt al oraşului.
Iată de ce o afacere de succes în Italia – dar şi în alte ţări ale lumii – este turismul rural. Cel adevărat şi căutat de orăşenii lumii întregi e cel în care poţi participa efectiv la treburile ţărăneşti de peste zi.
Culesul de măsline, de struguri, udatul vinetelor şi al ardeilor din grădină, copilitul roşiilor, contactul direct cu pământul…fericeşte!
Trezirea e de dimineaţă, în glas victorios de cocoş. Serile sunt lungi, înstelate, se leagă prietenii şi se povesteşte mult.
Ca să nu mai vorbim că se mănâncă zdravăn şi bine: lapte proaspăt muls, ouă din coteţul găinilor, roşii calde de soare, brânză de la butoi şi pui la ceaun. Pâinea e coaptă la cuptorul din curte, iar vinul dezleagă limbile tuturor.
Copiii tuturor se joacă de-a v-aţi ascunselea, aleargă după pui aurii, trag mâţele de coadă şi privesc cu uimire vacile care seamănă cu cele din cărţile de colorat.
Nu e nevoie să mergi la capătul lumii pentru a fi fericit! E suficient să stai desculţ în iarbă, să simţi cum te coci alături de piersicile ramului…
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto: D’alessio Nicola