Ştiţi voi de ce este importantă ziua de joi pentru mine?
Iese “Dilema veche” şi mă reped să citesc ultimul articol al lui Valeriu Nicolae.
Şi ştiţi de ce-l iubesc?
Pentru că spune lucrurilor pe nume, pentru că e sus dar nu-i cu nasul pe sus, pentru că n-a uitat de unde a plecat şi face mult bine celor mai necăjiţi dintre necăjiţi.
De regulă, oamenii se prefac că le este bine, merg pe ideea că “să nu ştie lumea că n-avem”, gunoaiele se ascund sub preş şi nu se ajunge la nici o soluţie.
Cred că atunci când reuşeşti să vorbeşti despre viaţa reală reuşeşti să găseşti şi mijloace de a schimba ceva.
Şi Valeriu Nicolae asta face, uneori serios, alteori cu umor.
Am aflat de curând că în Italia s-a publicat cartea sa “La mia esagerata famiglia rom” şi, cum românii din Italia de abia aşteaptă s-o citească, l-am rugat să răspundă la câteva întrebări:
- Cartea asta e importantă în condiţiile în care şi în Italia a fost câştigător în alegeri partidul de dreapta, Lega. Salvini, conducător al partidului, vicepremier şi ministru de interne, este duşman declarat al romilor. Cum de a avut curaj editorul să fie contrar curentului? Crezi că apariţia cărţii va schimba ceva în mentalitatea unora?
Am declarat pentru La Republica că Salvini este un idiot rasist. Jurnalistul a fost șocat că îndrăznesc să spun așa ceva. I-am spus că orice om cu un minim de bun simț ar trebui să fie șocat că Salvini poate ocupa o poziție publică și că nu poți să spui că un mârlan este un gentleman cu probleme de adaptare socială nu de alta, dar lumea o să creadă că tu ești un tâmpit și o să prefere să voteze pe unul ca Salvini. Sau Berlusconi. Habar nu am dacă cartea e importantă și nici nu știu motivația editorului. Sper că a crezut că va fi citită și nu a făcut o alegere politicoasă sau motivată politic. Mentalitățile se schimbă greu – ce m-ar bucura cel mai tare ar fi dacă cititorii ar râde bine, citind-o.
- În diaspora există nenumărate asociaţii care “apără rădăcinile strămoşeşti” în fel de fel de ocazii. Personal nu sunt de acord cu modul în care se zidesc, românii interacţionează puţin cu instituţiile locale, se închid în asociaţii şi se aplaudă reciproc. După părerea ta, de ce se-ntâmplă asta? Nu avem încredere că am putea reprezenta ceva în ochii altora?
Complexe de inferioritate datorate atât culturii noastre cât și felului în care suntem tratați de europenii mai aroganți. Eu sunt optimist, cred că vom fi mult mai siguri de noi în viitor.
- Am cunoscut mulţi români aici, au trăit pe pielea lor foame, umilinţe, teamă, primii paşi în altă ţară sunt mereu o dramă. Şi totuşi, mulţi sunt rasişti, nu-i pot suporta pe negri, pe musulmani, pe ţigani, unii nici pe catolici nu vor să-i vadă. Şi asta deşi trăim aici într-o societate multiculturală. Cum se explică?
Frici, complexe, lipsă de educație și interacțiuni superficiale cu cei diferiți de noi. Rasismul se tratează cu educație și cu umor.
- Ai primit Premiul Nobel pentru Drepturile Copilului, World’s Children’s Prize, în mai 2018 ai fost în Suedia, împreună cu doi băieţi dintre cei mulţi pe care-i susţii şi aţi fost primiţi de Regina Silvia a Suediei. Pentru cine nu ştie, a fost premiată activitatea ta cu copiii din Ferentari, copii necăjiţi, din familii rom şi nu numai. Reuşeşti să salvezi suflete fiind ancorat în realitatea acestui cartier: cu ajutorul nenumăraţilor voluntari faceţi teme cu copiii, le oferiţi haine, medicamente, îi duceţi la piscină vara şi la muzee iarna. Cum te privesc acum părinţii acestor copii? Se schimbă ceva şi în sufletul lor?
Nu este nimic care să se compare cu satisfacția de a vedea schimbări dramatice în bine ale copiilor din Ferentari. Să o văd pe Rebeca la școală în ciuda faptului că a avut o gaură în inimă mă face să mă simt împlinit.
- Ce-ai face mai întâi dacă ai fi Dumnezeu pentru o oră?
Aș abroga funcția de Dumnezeu. Oamenii buni sunt cei care fac lucruri bune, nu cei care se roagă pentru lucruri bune. Sunt sătul să aud văicăreli despre ce ar trebui făcut de alții. Noi suntem cei care trebuie să facem ceva, apoi putem cere și altora, incluzând politicieni, sfinți sau Dumnezeu să facă ceva pentru noi.
Interviu realizat de Liliana Angheluță