Ce se întâmplă atunci când un om intră în umbra cancerului și a veștii că viața i se va schimba iremediabil de aici înainte?
Ce este în inima bărbatului sau a femeii care primește acest diagnostic? Cum va reuși să trăiască mai departe sub spectrul unei boli care îi va schimba obișnuințele, modul de a vedea lumea și chiar relaționarea cu propria persoană?
Ideal ar fi ca, imediat după aflarea diagnosticului, pacientul să caute ajutor calificat. O spun cercetările, o spun medicii și psihologii, o spun pacienții. În ecuația complicată a faptului că unii oameni se îmbolnăvesc și se vindecă iar alții nu, atitudinea cu care persoana face față noii situații marchează diferența între viață și moarte. Iar cultivarea atitudinii care învinge cancerul – desigur în tandem cu tratamentul adecvat și protocolul prescris de medici– se obține prin lucrul cu sine sub îndrumarea unui psihoterapeut.
Iată de ce devine extrem de important ca pacientul să știe că poate beneficia de suport și în ce condiții. În acest scop am apelat la psiholog Adrian Calomfirescu de la Centrul Medical Neolife, care spune că gestionarea acestei vești este dificilă indiferent de caz, fiind influențată de multe variabile: vârstă, experiența de viață, mentalitate, personalitate, familie, sprijin social, modul în care a fost prezentat diagnosticul, prezența altor probleme de sănătate sau psihologice.
Cert este faptul că răspunsul emoțional este unul puternic, care poate varia între mai multe stări precum frică acută, tristețe, furie, singurătate, senzația că ești copleșit, stres. E nevoie de timp pentru a liniști apele tulburate. E nevoie de timp pentru a înțelege că trebuie să mergi mai departe. De timp și de ajutorul competent al unui psihoterapeut.
Cele 5 etape ale pacientului care află că are cancer
Când o persoană află un diagnostic grav trece prin câteva etape. Inspirată de pacienții ei suferinzi de boli terminale, psihiatra Elisabeth Kubler Ross a descris suferința trăită de aceștia ca pe un proces format din 5 etape – afirmă psihologul Adriana Calomfirescu.
Negarea este prima reacție, persoana nu poate să creadă că așa ceva i se întâmplă chiar ei, și crede că diagnosticul este greșit;
Furia este a două etapă manifestată. Este furia față de sine, față de ceilalți, însoțită de stări de frustrare, iritare, agresiune, anxietate;
Apoi urmează negocierea, exprimată prin gânduri și scenarii alternative “dacă aș fi făcut aia în loc de celalată?”, “dacă aș mai trăi, aș face un milion de lucruri”. Intervine aici latura spirituală, cu rugăminți îndreptate către Dumnezeu;
După această etapă se instalează depresia, ca parte firească din suferință. Pacientul se poate retrage din viața pe care o ducea înainte, poate să se simtă amorțit, fără concentrare, cu o gândire încețoșată. Lumea din jur va părea prea copleșitoare pentru a face față. Apare izolarea socială, pacientul simte nevoia să se îndepărteze de alte persoane, să nu interacționeze. Pot apărea chiar și gânduri suicidare, pe fondul lipsei de motivație de a merge mai departe.
Ultima etapă este acceptarea, nu în sensul de “totul este ok, este în regulă’’, ci în sensul că boală este un lucru cu care poți trăi. Vine timpul ajustării, adaptării și readaptarii: vor fi zile bune, zile mai puțin bune și zile rele, urmate iarăși de zile bune! Un caleidoscop de stări și senzații, greu de înțeles de către ceilalți. Un pacient poate trece prin toate aceste etape, sau doar prin câteva, uneori mai rapid, alteori mai încet, uneori mai liniar, alteori mai haotic revenind la stări și etape anterioare.
Diagnosticul de cancer poate veni ca o sentință și poate arunca persoana într-o criză de adaptare, de găsire de sens. Rostul nostru este acela de a le spune că există tratamente și soluții, că suntem aici pentru ei, că avem o abordare multidisciplinară dedicată recuperării și îmbunătățirii calității vieții sale!
Psihoterapia ajută la o adaptare mai ușoară la schimbări, rolul psihologului este de a ajuta pacientul să găsească soluții, să analizeze unde să facă schimbările și cum să le introducă în viată de zi cu zi. Apoi să reflecteze asupra lor și să le evalueze efectele. Schimbările pot fi de la modul în care persoana relaționează și interacționează cu ceilalți, cu situațiile și evenimentele din lumea din jur, până la modul în care relaționează cu ea.
Sunt pacienți care pur și simplu își neagă diagnosticul? Ce face psihologul în acest caz?
Adresăm întrebarea interlocutorului nostru:
În general acest efort cade pe umerii medicului. Rareori pacientul vine în stadiul de negare la psiholog, iar dacă se întâmplă, el încearcă să își argumenteze negarea, iar sarcina psihologului este de a contra-argumenta și de a-l determina să își analizeze procesul de gândire care sprijină această atitudine.
În același timp, psihoterapeutul sprijină exprimarea emoțiilor complexe pe care le trăiește pacientul și-l ghidează către găsirea unei motivații profunde, care să-i susțină lupta împotriva bolii.
Chiar și cei mai puternici aparținători pot suferi de epuizare, anxietate, depresie
Cât de importantă e familia în suportul pe care îl așteaptă pacientul? Sunt cazuri când nici familia nu face față. Soțul s-ar putea să-și părăsească soția sau invers, există și persoane singure care nu au familie, dar și situația în care familia nu are resursele sufletești să ajute bolnavul. În ce manieră lucrează psihologul cu familia ca s-o ajute să depășească propria negare și să ofere acel suport care este așteptat și important pentru bolnav?
Familia este importantă și poate oferi un suport până într-un anumit punct, care diferă în funcție de context și de familie. Unele relații în familie sunt mai puternice și sănătoase, iar altele mai puțin. Unii membri ai familiei pot îndeplini nevoile unei rude suferinde de cancer mai ușor decât alți membri sau mai greu.
Însă chiar și cei mai puternici și abili aparținători pot suferi de epuizare, surmenaj și chiar anxietate și depresie – punctează psiholog Calomfirescu. Este foarte bine și sănătos că și ei să apeleze la psiholog pentru a discuta și lucra cu propriile lor gânduri și emoții față de situația în care se află, cu propriile lor dificultăți și probleme, dar și pentru a afla ce pot face pentru a îmbunătăți relația cu persoana suferindă.
Trebuie însă spus că, uneori nici specialiștii în sănătate și nici familia nu poate oferi un suport complet pentru pacient. Totdeauna vor mai există nevoi neîndeplinite.
Traumele nerezolvate declanșează cancerul. Adevărat sau fals?
Există studii care infirmă și altele care confirmă că prezența unor traume psihice sau a unor conflicte interne psihice duc la declanșarea unui cancer. Personal cred că adevărul este undeva la mijloc. Orice problema de sănătate ar trebui privită din perspectiva factorilor biologici/medicali, psihologici, cât și sociali.
De exemplu, sunt studii care arată că o persoană supusă unui stres accentuat sau depresivă are un răspuns al sistemului imunitar mai scăzut decât o persoană relativ sănătoasă. Astfel în fața unor celule potențial cancerigene, organismul nu luptă cu toate resursele sale, ceea ce poate crește șansa dezvoltării unei probleme grave de sănătate – ne lămurește psihologul Centrului Medical Neolife .
Grupul de suport, sprijin autentic pentru pacient și aparținători
Ne-au scris pacienții bolnavi de cancer și ne-au spus că au aflat de existența grupurilor de suport. Care este, mai precis, rolul acestora?
Grupul de suport – răspunde interlocutorul nostru – este o formă de terapie condusă de un psihoterapeut, ce conține un număr limitat de participanți, în medie 10 – 12 maximum, în cadrul căruia membrii își pot exprimă temerile, gândurile, îngrijorările și problemele cu care se confruntă, fără teamă de a fi judecați sau criticați.
Rolul celorlalți membri ai grupului este acela de a ajuta, de a împărtăși experiențe și de a oferi suport, iar împreună de a găși soluții. Grupul se întâlnește pentru un număr prestabilit de ședințe, în medie 24, care sunt împărțite în 3 categorii complementare pe care le voi explică mai jos:
Ședințele cu scop psihoterapeutic – care au că scop discutarea provocărilor psihologice cu care se confruntă membrii grupului, punându-se accent pe gândurile și emoțiile participanților;
Ședințele artistice – coordonate împreună cu artistul Branzoi Elisabeta, o persoană care s-a confruntat la rândul său cu cancerul. Scopul acestui tip de întâlnire este acela de a facilita dezvoltarea unei expresii emoționale prin artă;
Nu în ultimul rând, există ședințele spirituale, coordonate de dna. dr. Ileana Stanculeasa, menite să atingă zonele de spiritualitate și întrebările mai dificile despre viață și despre moarte.
Cel mai mare beneficiu al participării într-un grup de suport este sentimentul de “nu sunt singur”, pentru că există multe alte persoane care se confruntă cu provocări asemănătoare și care pot oferi o altă perspectivă asupra acestora.
Cum adera un pacient sau un aparținător la un grup de suport
Aș vrea să-i informez pe cititorii noștri că dacă în prezent grupul de suport se adresează pacienților, luăm în calcul și un grup dedicat aparținătorilor, în viitorul apropiat.
Cum se procedează pentru înscrierea în grup? Momentan, pacientul poate apela la call center-ul Neolife (021 9230) pentru a cere lămuriri despre serviciul de grup de suport. Îi sunt cerute datele de contact și este trecut într-o lista de așteptare în funcție de stadiul grupului de suport (nr. de participanți, numărul ședințelor efectuate). Ulterior, va fi apelat în momentul în care se creează un nou grup.
Ședințele la psiholog pentru pacienții oncologici sunt decontate de CAS?
Atât ședințele individuale cât și cele în grupul de suport sunt decontate de către CAS. Condiția este aceea de a avea bilet de trimitere de la medicul specialist, neurolog, oncolog, psihiatru, etc.)
Să trăim conștient, în prezent, cu cât mai puține regrete!
Există un articol publicat acum ceva ani, care între timp s-a dezvoltat și într-o carte ( notă redacției: articolul este publicat aici / 2009).
Autoarea, după ani de muncă și de experiență dobândită în lucrul paliativ, a identificat câteva regrete comune la toți pacienții ei. O să le trec în revista în cele ce urmează: regretul unei vieți trăite neautentic, la presiunea celor din jur; regretul că timpul dedicat profesiei a fost prea mare față de cel acordat familiei; regretul că nu au putut să își exprime emoțiile și le-au ascuns; regretul că au pierdut legătură cu prietenii, și nu în cele din urmă regretul că nu au ales să fie mai fericiți.
Sugerez un gând de urmat, nu doar pentru pacienți, indiferent că sunt oncologici sau nu, care ar transforma viață fiecăruia dintre noi: dintre multiplele alegeri pe care le putem face acum, să alegem să trăim conștient în prezent, cu cât mai puține regrete, timpul pe care îl avem de trăit! – conchide interlocutorul nostru, psihologul Adriana Calomfirescu de la Centrul Medical Neolife.
Pacienții oncologici care doresc să primească suport psihoterapeutic sau să participe la un grup de suport, sunt invitați să sune la Centrul Medical Neolife (021 9230) și să urmeze pașii descriși mai sus.
Interviu realizat de Adriana Caranfil