Fie-mea aia mare de la București îmi face într-o zi surpriza și vine acasă cu un băiat, așa deodată. Că cică suntem, mamă, colegi de muncă și am venit să ți-l prezint pe Bogdan…
Era mult înainte să se mărite, că ea a zis că până nu se vede cu serviciul bine de tot pe picioarele ei, nici nu se gândește la căsătorie. De măritat însă, s-a măritat cu altul.
Da’ nu mi-a zis nimic înainte și mie nu-mi place să mă prindă omul nepregătită. De la mine niciodată n-a plecat cineva, fără să-l tratez cu ceva bun, de să mă țină minte.
Am făcut repede două cafele și m-am uitat în frigider să văd ce pot să pun pe masă. Vai de capul meu! În frigider cam bătea vântul de primăvară. Nu apucasem să fac piața și nici la supermarket să merg. Aveam 8 cârnăciori uscați, din ăia piperați oltenești, oleacă de unt într-un pachet pe terminate și niște ouă. A da, și vreo două beri amărui rămase de la ospățul de duminică.
Mă uit în congelator. Slavă Domnului, acolo era un aluat de foietaj care niciodată nu-mi lipsește din casă. Asta e prima grijă când merg la supermarket: să pun în coș un aluat, gata făcut, de plăcintă. Fac și aluat de casă, nu-i vorbă, dar unul gata cumpărat te scoate din toate încurcăturile, mai ales dacă ai oaspeți fără veste.
Va să zică:
Întinzi aluatul cu grijă, să nu se rupă, îl tai în fâșii de maximum doi centimetri și rulezi fiecare cârnăcior, având grijă să rămână capetele pe afară, dacă e posibil.
Ungi o tavă potrivită cu unt, așezi cârnăciorii înveliți în aluat, peste care pictezi cu o pană sau cu o pensulă niște gălbenuș de ou în sus și-n jos, și-i introduci în cuptorul, încins în prealabil la 180-200 de grade, pentru nu mai mult de 5 minute.
Datorită căldurii, capetele cârnăciorilor vor înflori și vor arata foarte apetisant în aluatul fraged și rumen, care lasă impresia unui grilaj copt.
Aveți grijă, mamă, să lăsați câte un centimetru distanță între ei, căci la copt aluatul crește și nu vrei să se lipească unii de alții.
Se mănâncă imediat, cu sau fără muștar, cu sau fără un castravecior acru tăiat în lung, alături. Cu sau fără bere, dar mai bine cu!
Cine mănâncă te-o pomeni în veci!
Pe băiatul pe care l-a adus fie-mea atunci nu l-am mai văzut niciodată, dar știu sigur că nu din vina mea. Eu i-am dat niște cârnăciori în pijamale de-a zis că n-a mai mâncat așa bunătate în viața lui, că cică lu’ mă-sa nu-i place să gătească, cumpără totul de-a gata.
A consemnat direct de la tanti Nuți – Iuliana Zamfir