Îl știi pe Gicu, bărbatu-meu. Ei bine, doctorul i-a spus acum vreo 5 ani s-o lase mai moale cu carnea și tocăturile dacă vrea să aibă o bătrânețe liniștită. I-au ieșit analizele proaste si doctorul l-a cam luat la rost acolo în cabinet…
Parcă-l văd și acu’… Tras la față vine acasă și-mi zice: ’’Nuți, s-a isprăvit cu traiul bun și mâncarea adevărată. Doctorul a zic că nu mai am voie mici, cârnați, porc, grăsimi, grătar…Doamne, ce-o să mă fac eu acum!? Ce-o să mănânc, că fără astea o să fie ca și cum aș trăi toata viața la spital! Doamne Doamne, ai milă de mine!’’
Mă uitam la el și nu-mi venea a crede ce văicăreală era pe el. În sinea mea eram bucuroasă… Eu tot încercasem să-l conving să nu mai exagereze cu mâncarea grasă și acum treaba cu doctorul îmi venea mănușă.
Chiar a doua zi am inventat o supă pentru care am devenit faimoasă între rude și invitați. Nu numai că e sănătoasă și gustoasă din cale afară, dar atunci pe loc i-am demonstrat lui Gicu că mâncarea are gust și dacă nu plutesc în ea insule de grăsime de porc, combinate cu smântână.
I-a plăcut așa de mult că n-a mai îndrăznit să zică niciodată că mâncarea sănătoasă n-are gust. Chiar l-am auzit cum îl consola pe un cumnat de-al nostru care venise în vizită și se plângea de colesterol, că mâncarea sănătoasă e chiar mai bună decât aia plină de calorii și grăsime. N-am râs tare, ci numai în sinea mea, că el nu știa că mă jucam cu mâțu cel mic și auzeam tot ce vorbeau ei prin gemul deschis.
Cum fac eu supa asta de pește, cea mai bună din lume
De mulți ani, noi mâncăm pește măcar de două ori pe săptămână! În general iau peștele întreg și-l filetez acasă, dar nu arunc oasele, capetele și cozile, ci le păstrez în pungi la congelator. Le etichetez frumos și le întrebuințez când fac supa de care-ți spun acu’. Am acolo și cozi de creveți, capete și cozi de somon, macrou, caras, plătică și ce se mai adună.
Bun. Le scot cu o seară înainte și le las la dezghețat în frigider așa cum se face și le fierb pe toate într-o oală. Cam 2-3 litri de apă sunt de ajuns. Pui apă din ochi, depinde câtă supă vrei să-ți iasă. Fac cum s-ar spune o bază de pește. Le fierb până când tot ce-a mai rămas pe oase de desprinde, după care strecor totul printr-o sită prin care nu trec oasele. Prin sita asta, pot însă să treacă bucățelele de carne care au mai rămas pe oase. Ele vor da un gust nemaipomenit preparatului final.
Cumpăr de la supermarket 8-10 creveți, o pungă mică de scoici și câte un pește proaspăt din fiecare sortiment pe care-l găsesc în ziua aia, având grijă să se afle și somon printre ele. Cu cât este mai diferit cu atât mai bine, pentru că asta e și frumusețea: să dai în aceeași farfurie peste gusturi diferite, fiecare pește având mirosul, dulceața lui și textura lui.
Buuun. Acum putem să începem ‘’lucrarea cea mare.’’ Baza este gata, să facem restul.
Care-s ingredientele:
În câteva linguri de ulei de măsline de bună calitate, pun o ceapă mare tăiată mărunt la încins, un morcov sau doi tăiați rondele mari pe diagonală, o rădăcină de fenicul 4 roșii date pe răzătoare, sau 4-5 linguri mari cu suc de roșii făcut în casă. Dacă n-ai așa ceva, cumpără-l din sursă sigură.
Adaug baza pregătită dinainte și las să mai fiarbă totul împreună, cam un sfert de oră. Potrivesc după gust cu sare, piper, adaug o linguriță de turmeric după care pun, în ordinea în care fierb, felurile de pește cumpărate proaspăt, dar nu întregi, ci tăiate. Se înțelege că în prealabil le-am curățat de piele, le-am eviscerat acolo unde e cazul, le-am spălat bine și le-am tăiat bucăți, nici mari nici mici.
Mai las totul să se îmbine încă 10-12 minute după caz, așa încât tot peștele să fie făcut și închid focul. La urmă de tot pun câteva crenguțe de cimbru ca să parfumeze tot amestecul și le las în oală, având grijă să le evit cu polonicul atunci când servesc supa.
Scoicile, le pun la urmă de tot și le las întregi și nu-ți spun cât de elegant se vede în farfurie. Zici că ești într-o bucătărie de restaurant de 5 stele! Prăjesc câte 2 felii subțiri de pâine tăiate pe diagonală pentru fiecare porție și le pun alături. Presar pătrunjel, mărar și pun crutoane de usturoi deasupra, dar pun din belșug, nu mă zgârcesc.
Cum fac crutoanele de usturoi
Cum? Nu știi să faci crutoane de usturoi? Stai că-ți zic eu cum, e mai simplu decât ai crede, dar înmulțește cu 10 supa ca efect. Așadar, curăț usturoiul, cam două căpățâni, și-l zdrobesc cu lama lată a unui cuțit, după care îl prăjesc ușor într-o crăticioară mică în care am pus doar câteva picături de ulei de măsline.
Îl trag prin tigaie doar cât să-și lase aromele alea extraordinare. Preparat în felul ăsta te poți bucura de el și dacă ai probleme cu stomacul și nu-l suporți crud. Usturoiul îți întărește sistemul imunitar pentru că are niște proprietăți nemaipomenite și nici o răceală nu se atinge de tine.
Odată, când a venit fie-mea aia mare de la București i-am făcut o surpriză și am așteptat-o cu supa asta. Mirosul de bun umpluse casa și fiică-mea țipa de bucurie: mama, mama, ce-ai făcut de mâncare, că miroase de la poartă? Când a văzut supa în farfurie și după ce-a gustat, a exclamat: păi ăsta-i ‘’bouillabaisse’’ mama, am mâncat de nenumărate ori când am stat în Franța la cursurile de specializare. Dar ție ți-a ieșit mai bună ca a francezilor, zău așa!
Uite cum făceam eu bouillabaisse și nu știam. De când mi-a zis fie-mea treaba numesc mâncarea asta – treacă de la mine – ’’supă franțuzească de pește’’, dar franțujii să-și vadă de treaba lor, că rețeta e invenția mea personală ca să-i dau lui Gicu mâncare sănătoasă.
A consemnat direct de la tanti Nuți, Iuliana Zamfir