Cea mai simplă ideea de a avea bani este aceea de a nu-i cheltui fără rost pe cei pe care-i ai deja. Restul e filozofie. Sau artă. Sau știință.
Există comportamente clare care arată că disprețuiești banii, rezultat al unor mentalități moștenite sau auto-formate. Iată lista scurtă a acestora:
Cumperi mai mult decât ai nevoie?
Lasă că răspund eu în locul tău.
Da!
Zac în dulapul tău haine pe care nu le vei purta niciodată, dar te-ai lăsat convins de către o vânzătoare isteață care știa să vândă bine? Geci cumpărate la ofertă, la final de sezon, care zac nefolosite pentru că alte mode s-au revărsat peste tine? Poșete, pantofi în cazul femeilor, câte o culoare pentru fiecare eveniment real sau închipuit? Rochii cumpărate doar ca o toană de moment când te-ai crezut divă privindu-te în oglinda centrală a magazinului, aia care subțiază ca naiba? Cea în fața căreia femeile zâmbesc până la buric, spre amuzamentul omului care asigură paza și vede sute ca tine în fiecare zi? Cumva, când ai ajuns acasă ai văzut cum trei rânduri de burți se revarsă prin spandexul roșu pe care ai plătit jumate de salariu?
E clar, ai aruncat iarăși banii pe fereastră!
Referitor la oglinzile din magazine care subțiază: știi, nu-i așa, că sunt puse acolo strategic, ca să te determine să cumperi? Fac o paranteză, pentru o analogie despre cântarele care mint: am o prietenă născută amfitrioană, care știe să dea petreceri perfecte. Oricât de posomorât ai fi venit, pleci fericit. Absolut toată lumea se înfruptă din bucatele fabuloase pe care le așterne. Femeile nu mai invocă dieta, bărbații nu mai mormăie ezitant în fața platourilor cu cărnuri minunat pregătite. Cum reușește? Simplu. Are un cântar. Pus strategic în baie. Nu exista musafir care să nu cedeze tentației de-a se cântări. Doar că indicatorul arată cu 3 kilograme mai puțin! Fiecare invitat care intră la toaletă iese rânjind, cu ochii umezi de bucurie! Tocmai a aflat că a slăbit 3 kilograme, deci se poate înfrupta în voie…
Arunci mâncare?
Asta e a doua sursă majoră de irosire a banilor pe care-i ai. Și o nouă formă de a-i disprețui.
Cineva a avut fantezia, scatologică aș zice eu, dar profund revelatoare, să caute în gunoiul familiilor de diverse condiții sociale să vadă ce și cât aruncă. Rezultatul a fost uluitor. Cel mai puțin gunoi era la milionari! De ce? Pentru că ei cumpără din start, exact cât le trebuie! Nu fac provizii alimentare care apoi se strică, nu cumpără haine de la reduceri pentru ca mai apoi să le arunce în fundul unui dulap, nu cumpără 10 pungi de orez în loc de una pe care-o consumă în prima lună, iar pe celelalte le aruncă pentru c-au făcut gărgărițe.
Dar tu cumperi, nu-i așa, pentru câteva săptămâni sau chiar luni. Să fie…zice românul. Dac-o fi cutremur, izbucnește vreun vulcan sau nu ne mai dă guvernu’ pensiile si salariile? Doamne ferește! Mai bine să rămână decât să n-ajungă, zicea o cunoștință de-a mea, care pentru o singură masă de prânz pentru 4 persoane cumpăra 2 tăvi de mici, 2 kilograme de ceafă de porc și făcea un lighean de salată?
Prin urmare, pungi întregi de orez, făină, mălai, paste, nenumărate sticle de ulei, cartofi, ceapă, fasole, zac într-o grea așteptare, unele peste altele prin cămară, pivniță sau magazie. Ai și tu butoaie cu varză și murături neîncepute, zeci de borcane de bulion și ardei iuți la care ai trudit toată toamna? Ți s-a întâmplat să le arunci în primăvară, practic nedesfăcute? Îți juri că la anul nu mai faci prostia asta, dar la anul procedezi exact la fel?
De pildă, n-ai să vezi niciodată un austriac sau un olandez, un norvegian, un francez ori un spaniol, venind cu pungi de mâncare XXL acasă! Cumpărăturile lor aproape că le încap în buzunar. Un iaurt, o felie de carne de bună calitate, 2 roșii. Asta e cina, mereu proaspătă. Chiar dacă salariul lui e de 10 ori mai mare ca al unui român, grija pentru fiecare felul în care cheltuiește fiecare ban e tot de 10 ori mai mare!
Nu economisești niciodată. Trăiești doar din împrumuturi
Abia aștepți să iei salariul! Mai întâi dai o raită prin magazine să vezi ce-au mai băgat ăștia, ajungi la supermarket pe nemâncate și pui în coș tot ce e dulce și ambalat în hârtie foșnitoare și lucioasă. Mâncare proastă, care nu te hrănește, ba mai mult, te îngrașă și pe care cheltui mai mult de jumătate din salariu, după cum arată statisticile. Îți iei o cârpă, două, că-s reduceri și-ți spui că nici Christos dacă ar fi coborât pe pământ n-ar fi rezistat la așa ceva, dai înapoi o parte din banii împrumutați luna trecută și-ți explici consolator că întreținerea neplătită de două luni, mai poate aștepta încă una. Da, bine, o să trebuiască să te furișezi ca un infractor ca să nu dai nas în nas cu administratorul, dar te descurci bine la asta, doar o faci constant.
Copiii trăiesc încă pe banii tăi?
Există foarte multe familii care au făcut economii sângeroase pentru a-și ține copii la facultate și școli înalte. Foarte bine până aici. Studiile se termină, dar nu și perioada de stat pe banii părinților. ”Copilul” nu găsește de lucru pentru că nu vrea să muncească mult pe bani puțini. Ce știe să facă? Mai nimic, dar asta nu e așa de important, că-i deștept și ar putea să învețe orice, oricând. Mai știe și o limbă străină învățată pe când se uita la telenovele când era mic/ă. Depune CV-uri pe undeva? Păi…nu! E prea dezolat. A trimis la început în câteva locuri și nu i-a răspuns nimeni. Așa că preiei tu problema și cam o oră pe zi, când șeful tău nu e atent ce moșmondești acolo, intri pe toate site-urile de angajare și depui CV-uri la greu. Pe numele junelui, firește. Cam 50 pe zi. Dar muncești și în week-end. De undeva trebuie să sară iepurele, nu? Bineînțeles că CV-ul e împopoțonat cu tot felul de exagerări și minciuni, dar cine stă să verifice? Las să ajungă el la interviu, că frumos cum e, îmbrăcat și tuns după ultima modă o să-i copleșească pe angajatori, care or să se bată între ei să-l aibă. Doar că în ultimii trei ani nu a fost chemat decât la unul singur. Pe care l-a picat intenționat pentru că oricum ăia aveau pretenții absurde, vezi bine. Păi ce, a ajuns prostul satului? Să muncească mult pentru bani puțini?! Mai bine stă acasă până găsește o slujbă bine plătită. Ca să se consoleze, merge cu religiozitate în club la fiecare sfârșit de săptămână, că și-așa nu prea iese nicăieri săracul. Nu-i dai mai mult de 50 de lei pe seară, dar tremură inima în tine când te gândești că are 26 de ani și alți copii de vârsta lui cheltuie 2000 de lei pe o singură șampanie, iar el trebuie că se simte umilit cu atât de puțin…
Articol scris de Adriana Caranfil