Unii ar putea crede că e un cerşetor al Romei, pentru că-l văd, zilnic, la colţul unei străzi.
Piazza Augusto Imperator, cu mormântul împăratului Octavian, găzduieşte şi operele lui Fausto delle Chiave, expuse de-a lungul unui zid.
Trecutul şi prezentul separate doar de câteva cărămizi.
Unii ar putea crede că şi-a pierdut minţile, că e un zăpăcit oarecare!
Dar Fausto are o poveste unică. În lume poate.
Student la pictură, abandonează totul când îşi dă seama că el vrea ca arta să fie publică, nu închisă în spaţiile strâmte ale unui muzeu.
Îşi imaginează că poate aduce un surâs, poate schimba traiectoria unei zile oamenilor care trec prin faţa exponatelor lui.
Totul începe în 1974 când înşiră pe acest trotuar al Romei o serie de mici obiecte însoţite de aforisme proprii, schiţe, portrete, gânduri scrise pe bucăţi oarecare de carton.
Fausto gândeşte lumea sa, devine el însuşi artă vie.
Artă săracă, dar publică.
La început, văzând expoziţia sa minusculă, trecătorul zâmbeşte, apoi gândeşte. Gândul este personajul principal al operei lui Fausto, iar arta mentală inventată de el este apreciată în lume.
Trei expoziţii, un album onorific pe care i l-a dedicat primăria Romei, interviuri şi laudele criticilor i-au demonstrat, dacă el ar fi avut nevoie, că e pe drumul bun.
Al său.
Locuieşte departe, în afara Romei, pe o colină.
În fiecare dimineaţă îşi umple un cărucior cu operele pe care le va expune în acea zi şi vine pe jos, mulţi kilometri, la întâlnirea cu oamenii aceleiaşi zile.
Seara îşi strânge lucrurile şi pleacă, oprindu-se uneori în atelierul unui prieten care i-a dăruit un pic de spaţiu pentru pictură sau sculptură. Lucrează acolo până târziu.
Din ce trăieşte? Mai vinde câte un tablou sau o schiţă, primeşte ajutorul semenilor care surâd şi pun un bănuţ lângă gândul ironic.
Fausto delle Chiave e un personaj ciudat, o atracţie pentru turiştii care trec prin Roma.
E ciudat pentru că gândeşte şi se dăruieşte pe sine lumii întregi.
Fausto e el însuşi un muzeu. În aer liber.
Articol scris de Liliana Angheluță / foto Nicola d’Alessio