Demult, se însemnau porţile celor bolnavi de ciumă pentru a semnala tuturor că nu ar trebui să se apropie.
Se însemnau prizonierii din lagărele naziste; li se fura identitatea, pierdeau imediat numele şi sinele, deveneau rapid schelete numerotate şi atât.
Se însemnau animalele, cu foc şi durere de suflet care nu poate plânge!
Dar porţile creştinilor?
Ce diavol îi susţine, ce armată a întunericului îi împinge la atâta ură?!
Porţile creştinilor din Mosul – nordul Iraqului – au fost însemnate cu litera “N”, iniţială a cuvântului “nassarah”, adică “ nazarinean”, adept al lui Isus.
Creştinii au avut doar câteva ore în care trebuiau să se convertească urgent la islamism sau să părăsească oraşul!
Au fugit, bineînţeles!
Li s-au confiscat toate lucrurile la ieşire, până şi traistele cu hrană!
Un oraş cu arma la tâmplă!
O lume întreagă cu arma la tâmplă!
Violenţe, crime, zeci de mii de oameni în fugă, femei, copii fără o picătură de apă, bătrâni care nu mai pot plânge de prea multă vreme.
Pentru că atunci când durerea şi nedreptatea sunt prea mari…nici nu mai poţi plânge!
Isus propăvăduia dragostea!
În Mosul erau mai bine de 25.000 de creştini.
Nu mai sunt!
În Siria, Egipt, Nigeria şi în multe alte puncte fierbinţi...dragostea e omorâtă, torturată, îngropată de vie.
“ Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului Omului.” ( Luca, 6.22)
Dragostea e însemnată cu litera “N”.
Însemnată cu sânge.
Articol scris de Liliana Angheluță
Foto www.tempi.it