Nu toţi emigranţii sunt la fel şi nu toţi sunt priviţi la fel.
Italienii pleacă la muncă în Germania, în Anglia, iar conaţionalii îi privesc ca pe nişte curajoşi, ca pe nişte oameni capabili să se descurce pe un pământ care nu e al lor.
E totul complicat, desigur, trebuie să-nveţe limba, să-şi procure documente noi, să-mpartă o locuinţă cu alţi muncitori de prin lume. Nu e simplu să ieşi din mediul tău, să renunţi la cafeaua băută dimineaţa la barul din cartier, la tot ce ai adunat în jumătate de viaţă. Nu e simplu să laşi în urmă familie, prieteni şi să te trezeşti peste noapte înconjurat de străini, fără repere şi fără protecţia cuibului tău.
Întâmpină aceleaşi probleme ca şi noi, românii.
Şi totuşi, conaţionalii îi apreciază, îi privesc cu admiraţie.
Tinerii pleacă în Australia şi se spetesc la cules de ananas, de lămâi, supraveghetorii din agricultură le cer să se caţere mai sus, pe crengile copacilor, într-o atmosferă sufocantă, la peste 40 de grade. Şi ei o fac. Pentru că sunt mândri să reziste, să devină independenţi! Păianjeni, şerpi, insecte veninoase sunt la tot pasul, praful li se depune pe pielea umedă! Nu e uşor nici pentru ei, dar sunt apreciaţi de părinţi, de conaţionali; sunt priviţi ca tineri cu chef de muncă!
Emigranţii de serie A vin din ţări dezvoltate, frumoase şi faimoase pentru cultura şi civilizaţia lor.
Au şi ei uneori probleme de rasism, unii fac legătura “Italia – Mafia“, dar Coloseum şi cupolele Romei şterg îndoielile.
Noi, românii, suntem emigranţi de serie B.
Deseori dispreţuiţi chiar de cei din ţară, în ciuda miliardelor câştigate cinstit şi trimise-n ajutorul familiilor.
Văzuţi rău peste graniţă, jigniţi, urmăriţi cu priviri ciudate.
Media “dă o mână de ajutor” importantă.
“Vin românii“, documentar prezentat în Anglia, pe Channel 4, prezintă o ţară scufundată în sărăcie, în mizerie, dominată de ţigani.
A cui să fie vina?
Tot a noastră.
În ultimii 9 ani am văzut în Italia un singur documentar despre frumuseţea României, despre tradiţii, obiceiuri şi oameni buni.
Tendinţele rasiste, teama de o adevărată invazie, se combat pe aceeaşi cale mediatică; nu se ştie mai nimic despre noi în afară, habar nu are lumea de Maramureş, de Braşov, de invenţiile româneşti, de scriitorii noştri!
10% dintre parlamentarii noştri au dosare penale sau sunt cercetaţi pentru comiterea de infracţiuni.
Nu e timp de gândit pozitiv, fiecare-şi apără scaunul şi postul!
Nu se exportă imagine, România nu se prezintă în faţa lumii cu capul sus!
Iar noi, cei plecaţi, continuăm să fim ţinta atacurilor, a rasismului.
Şi simţim că nu ne apără nimeni!
Articol scris de Liliana Angheluță / sursa foto. www.rfi.ro