Ne-am vândut sufletele pentru o bunăstare aparentă, pentru covoare şi blugi, pentru maşini de spălat noi şi adidaşi.
Ne-au fascinat marile magazine, rafturi întregi cu mii de produse odată inexistente, ni se părea că trebuie să le avem pe toate, că trebuie să-ncercăm toate şampoanele şi toate cremele de uns pe pâine.
Cornuri umplute cu ciocolată, bluze de tot felul, hârtii igienice parfumate şi delicate, salamuri nenumărate şi tipuri de brânză necunoscute ne-au invadat şi cucerit, ne-au făcut să uităm că nu, nu avem bani pentru toate.
Ne-am străduit să avem, să posedăm, să deţinem case, maşini, mobilă ergonomică, calculatoare şi telefoane, frigidere înalte, pline de bunătăţi costisitoare.
Trudă pentru bani şi bani pentru supermagazine.
Dar trebuie să vă povestesc două scene. Prima e din copilărie, bunica trăia într-o cameră în care avea sobă cu plită, iarna duduiau cercurile de fier şi gătea pe fierbinţeala aceea luminată. Vara gătea la un fel de lampă cu gaz şi fitil, ca mai toată lumea care nu stătea la bloc. Eh, şi când voia să ne facă repede ceva bun, tăia felii de pâine veche, le muia repede în lapte, le dădea prin ou bătut, le frigea şi presăra deasupra un pic de zahăr tos. Atât.
A doua scenă este din curtea soacră-mii, la ţară, în ceas de seară, când ne trezirăm cu oaspeţi neprevăzuţi. Erau nişte ţărani veniţi de departe cu lemne sau nu ştiu cu ce, obosiţi şi flămânzi. Soacră-mea îi invită în casă, apoi se răsuci urgent şi puse pe masă tot ce avea, la repezeală: un castronel cu brânză, o ceapă fărâmată-n pumn, un castron cu nuci, turte făcute de ea la tigaie şi un cofer zdravăn de vin roşu.
Atât.
Eram mai fericiţi cu puţin? Cred că da! Nu era totul uşor de procurat, nu vedeai portocale şi ciocolate, nu mâncam cornuri cumpărate ci cornuleţe umplute cu rahat, nu tânjeam după telefoane, ci după cărţi.
Drumul spre simplitate, spre esenţial, nu e greu de parcurs. Nu spun că trebuie să ne-ntoarcem la lampa cu gaz sau să renunţăm la tehnologie.
Dar, uneori, poate e mai important să frământăm noi un cozonăcel, să ne bucurăm familia prin gesturi şi arome, prin prezenţă, nu prin ceea ce purtăm în sacoşe.
Uneori, lucrurile care ne fericesc sunt cu totul altele decât cele care se pot cumpăra!
Articol scris de Liliana Angheluță / Sursa foto: timpul.md