Am cunoscut-o pe Ema acum câţiva ani, nu mai e printre noi de ceva timp. Dar mă gândesc deseori la ea şi cred c-ar fi bucuroasă să audă că povestea ei a salvat măcar o viaţă.
Se căsătorise târziu, nu prea avea ea ochi pentru bărbaţi.
Trecuse printr-o copilărie grea, cu lipsuri, tatăl ei murise când era mică şi multe praguri au avut de trecut. Acum, că era “la banul ei”, se bucura de viaţă, în timpul liber citea sau broda, ieşea la o îngheţată cu prietenele şi cam atât. Nu se grăbea la măritat. Dar o zoreau ceilalţi, o împingeau de la spate, de teamă să nu rămână fată bătrână.
Şi, cum un bărbat se tot învârtea prin jurul ei, sor-sa îi spunea:
- Vrei să rămâi singură mereu, să nu-ţi faci şi tu o familie? Băiatul ăsta e bun pentru tine, e harnic, muncitor, te duce cu maşina unde vrei, are respect pentru mama şi pentru mine, ce vrei mai mult?
Ema nu prea avea tragere de inimă, i se păruse că tânărul e cam limitat, nu prea vorbea, povestea doar ce-a făcut la muncă şi ce-a mâncat sau ce are de gând să mănânce sau ce maşină faină văzuse prin oraş. Când fata pomenea c-a citit o carte, tăcea, nu întreba nimic şi conversaţia se bloca.
- Un bărbat trebuie să muncească pentru familia lui şi atât, restul contează mai puţin!
Aşa îi spunea sora ei.
S-a măritat să fie în rândul lumii. Numai că el a început imediat să ţeasă pânză de păianjen în jurul ei:
– De ce stai cu veioza aprinsă? Ca să plătesc eu facturi mari la lumină? Ce tot ai de citit atât?! Hai, închide şi să ne culcăm!
Sau
- Cu cine vorbeşti la telefon? Cu sor-ta? Da’ ce tot îi povesteşti? Te vaiţi de mine? Că altfel nu văd ce-ai avea de bârfit cu ea.
Aşa i-a fost viaţa.
Controlată mereu, criticată mereu, victimă în pânza de păianjen.
Din respect pentru ceea ce ar trebui să fie familia, a răbdat, a tăcut, a trăit pe ascuns.
- Ştii ce-am făcut când el n-a venit acasă odată? Era prima dată când lipsea, a fost minunat! Aveam o carte, am stat toată noaptea s-o citesc, spre dimineaţă am terminat-o. Şi acum mi-amintesc ce fericită am fost. Ce liberă m-am simţit! Aproape că mă rugam să-şi facă vreo amantă, să lipsească mai des. Mai târziu am aflat c-a avut destule, dar cică respecta familia așa că serile și le petrea în ”căminul conjugal”. Halal familie. Eu citeam pe ascuns şi el ţinea amante. Să nu te iei niciodată după gura lumii.
Aşa mi-a spus.
Şi poate că cineva care citeşte se poate salva la timp.
Articol scris de Liliana Angheluță