Uitaţi-vă bine la fotografie! E doar o floricică portocalie!
Putem trece pe lângă ea nepăsători…apoi fugim la farmacie să cumpărăm creme. Dacă ne vom opri în schimb să o culegem…putem realiza noi un leac cu efecte deosebite.
Prepararea cremei de gălbenele e simplă:
- se strivesc 5- 6 flori, se pisează uşor astfel încât să se poată elibera principiile active ale plantei
- se adaugă puţină vaselină şi se amestecă încetişor ( eu am folosit niţel unt)
- se poate păstra într-o cutiuţă, în frigider.
La ce este bună?
Cicatrizează imediat rănile, calmează durerile datorate înţepăturilor de insecte, activează circulaţia periferică.
Este inamic al oricărei infecţii apărute pe piele.
Aceeaşi cremă e utilă şi pentru tenurile uscate. Dar şi pentru cele seboreice, datorită faptului că are un puternic efect antibacterian şi cicatrizant.
Am sfătuit și mai apoi am tratat o doamnă suferindă de diabet să o folosească. Pielea persoanelor cu astfel de afecţiune devine seacă, iar capilarele se rup uşor, în special în zona picioarelor. Rănile se întind dureros și aşa-numitul ’’picior al diabeticului’’ provoacă suferinţe incredibile.
Doamna mea, din fericire, m-a ascultat! Era într-un stadiu avansat al bolii; avea plasturi aplicaţi în anumite părţi care sângerau uşor! I-am preparat crema şi i-am aplicat-o, uşurel, de abia atingând… nu vă gândiţi la micile resturi de petale pe care le veţi găsi la aplicarea cremei.
Gândiţi-vă la efect.
Şi ce efect a avut!
După doar câteva aplicări ale cremei, pielea a devenit elastică şi a dobândit aspect sănătos. Nu mai erau sângerări, micile zgârieturi dispăruseră! În doar câteva zile! Infirmierul sosit la domiciliu pentru a o pansa a rămas uimit, aflând ca vindecarea se datorează unei banale creme de gălbenele preparate în casă. Efectiv, nu a mai avut ce pansa.
Nu treceţi în grabă pe lângă gălbenele!
Ne-au fost dăruite cu drag!
Şi, chiar dacă pare mai uşor să cumpărăm o cremă deja făcută, cea realizată de noi e mult mai eficientă. Aşa, cu petale de flori cu tot!
Articol scris de Liliana Angheluță / Foto Nicola d’ Alessio