Autoarea unor superbe povești spirituale pentru copii și adulți, Geta Heimerl, este persoana care aduce un mesaj de pace și iubire din Lumea de Acasă. Așa numește ea Lumea de Dincolo, care conține tot ceea ce ți-ai fi putut imagina vreodată: pace, iubire, liniște, împlinire de sine.
Interviul care urmează, dar și altele pe care le vom publica ulterior, pun în evidență faptul că nu suntem singuri pe Pământ și că bucuria de a trăi și autorealizarea vin din îndeplinirii misiunii cu care am fost investiți.
Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne găsim menirea.
Cum a început călătoria ta către sine și implicit către lumea de dincolo?
”În urmă cu mai bine de două decenii, într-o seară, am primit un telefon de la mama mea. Îmi spunea că tatălui meu îi este foarte rău și crede că nu o să mai apuce dimineața.
Eram departe fizic de el și mi-ar fi fost imposibil să ajung imediat. Disperarea m-a făcut să trec într-o stare specială. Am chemat în ajutor îngerii și pe Dumnezeu. M-am rugat atât de tare cum niciodată n-o făcusem până atunci și nici n-am crezut că sunt în stare s-o fac. Când mi-am încheiat rugăciunea mâinile mele erau albe! Am simțit că încep să urc și tot urcam în timp ce filmul vieții mele se derula secvență cu secvență. Tot ce odată a fost important și semnificativ pentru mine îmi trecea prin fața ochilor. Deși picioarele mele erau lipite de pământ, eu tot urcam și-am ajuns într-un loc în care am simțit că sunt Acasă. Pacea și armonia domneau pretutindeni.
Ce s-a întâmplat cu tatăl tău în seara aceea?
Tatăl meu nu a murit atunci, ci 7 ani mai târziu. El și-a revenit miraculos până a doua zi dimineața, conform spuselor medicilor. Tata a fost biletul meu de renaștere prin durere.
Cum a fost viața ta după această experiență?
Când m-am ”întors” din acest eveniment personal care a debutat traumatizant și dureros, m-am trezit cu multe revelații și însușiri care sunt catalogate prin cuvântul ”paranormale”.
Cea mai fericită consecință a fost faptul că Lumea de acasă mi-a dat în dar poveștile. De atunci scriu și spun povești inspirate.
Cum se desfășoară acest proces?
Primesc povești despre oameni și mărturii din alte dimensiuni. Oamenii îmi dau informații despre ei fără să știe. La acestea se adaugă cunoașterea pe care mi-o transportă, sub formă de gânduri, vise sau idei inspirate, entitățile de dincolo, din Lumea de Acasă, care veghează parcursul multora dintre noi.
Un lucru tulburător se întâmplă când sunt în preajma copiilor. În mod automat ”văd” derularea spirituală a vieții lor de dinainte de a se naște, până în viitorul imediat. Le identific fricile, spaimele – și Doamne, copiii au atât de multe frici! – și lucrez cu ei prin povești spirituale, dându-le exact ceea ce au nevoie pentru a se elibera.
Aceste mărturii mă ajută pe mine personal să văd sensul vieții altfel. Misiunea mea este aceea de a-i ajuta pe alții, prin ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit.
Deci îngerii păzitori există?
În ultima vreme se vorbește tot mai mult despre ajutorul primit de către oamenii de pe pământ de la cei plecați. Un fel de îngeri păzitori cum le spune poporul român, care intervin pentru a ne feri de accidente, care ne susțin în diversele evenimente traumatizante pe care le experimentăm.
Ajutorul dat de îngerii mei păzitori este mai evident decât aș putea să descriu în cuvinte. Ei sunt aici pentru noi și ajutorul lor îmbracă uneori chiar și aspecte fizice.
Poți să fii mai concretă în această privință?
Sigur că da. Am nenumărate experiențe personale, dar am să povestesc foarte pe scurt doar una.
Într-o dimineață în timp ce mergeam pe jos spre tramvai pentru a mă duce la serviciu rostea în mintea mea următoarea mantră:
”Să fie lumină și pace în ceruri,
Să fie lumină și pace pe pământ,
Să fie bucurie și iubire pentru fiecare!”
Am emis cu tot sufletul această mantră mai mult de 40 de minute cât a durat drumul spre mijlocul de transport respectiv. Când eram pe punctul de mă urca în tramvai am fost proiectată cu toată forța, din greșeală, de către un tânăr atletic foarte grăbit, sub roțile tramvaiului. Dacă n-am fost tăiată în două de vehicolul care se pusese în mișcare a fost pentru că un zid de protecție s-a creat imediat și am fost salvată absolut miraculos, sub ochii celor prezenți acolo! Acum știu că ceea ce m-a protejat a fost mantra cu care mă identificasem toată dimineața și entitățile care mă vegheau ca urmare a conectării mele la lumea păcii și a bucuriei.
Cât de ușor/greu este să ieși din această dimensiune fizică?
Adesea mi-e dor de lumea de dincolo, de fapt de pacea, bucuria și iubirea pe care le-am simțit acolo. Nu este greu sau ușor. Se realizează, pur și simplu. Când ești într-o meditație sau într-o rugăciune profundă ești proiectat instantaneu în Lumea de Acasă. Ani în șir am rămas tânjind după acea lume ideală, un spațiu al sufletului universal în care nu ne va lipsi niciodată nimic. Revenirea la starea conștientă poate fi dureroasă și grea…
Dar suntem făcuți să ne aducem la îndeplinire misiunea cu care am venit la viață și pe care ne-am asumat-o când eram încă o cuantă de energie. Dacă ajungem dincolo fără îndeplinirea acesteia, vom fi încercați de regrete copleșitoare și vom reveni la viață până când ne-o vom împlini.
De aceea, găsirea misiunii personale este cel mai important lucru pe care-l avem de făcut pe Pământ.
Nu te temi că ai putea fi percepută greșit atunci când descrii asemenea revelații?
Acum nu.
Pentru că știu că ele sunt tot ce poate fi mai adevărat. Dar nu sunt nici pe departe singura. Sunt mulți alții care au scris, au vorbit și au făcut documentare despre acest lucru. Contactul cu lumile de dincolo este cât se poate de real!
Sunt din ce în ce mai mulți oameni care trec prin tot soiul de experiențe, mai ales traumatizante, care descriu aceleași lucruri.
Cum percepi întâlnirea cu entitățile?
Dacă mă uit la poza cuiva ”văd” entitățile decedate care apar acolo cu informații cât se poate de concrete. Apar în filme, fotografii sau pur si simplu în lumea noastră fizică, îndeosebi sub forma unor mesaje puternice.
Diversele sincronicități care se întâmplă, nu sunt de fapt, deloc întâmplătoare! Cred ca acest lucru îl resimte oricine, oricând, indiferent de nivelul de educație, locul de pe glob sau contextul în care se află.
Când suntem în stări speciale de emoție și trăire puternică se deschid niște canale receptoare care ne conectează cu mai Înaltul din noi și mai Înaltul din Univers. De acolo primim speranța și forța. Ne vin idei inspirate, gânduri extraordinare și o nouă înțelegere a lucrurilor. Saltul se petrece instantaneu.
Te rog să transmiți un mesaj pentru cititorii acestor rânduri
Fiecare om trebuie să-și urmeze calea!
Important este să acceptăm ce ni se întâmplă și să mergem mai departe cu credință în Dumnezeu. Dacă uneori simțim durere în urma unor întâmplări este pentru că s-ar putea să fi greșit calea, și Dumnezeu ne închide ușa pentru a ne aduce la drumul care ne oferă împlinirea.
De câte ori ne îmbolnăvim trupește, de fapt o traumă spirituală se află în spatele bolii. O durere a sufletului! Când ne vindecăm sufletul, începe și trupul să se vindece. Rugăciunile de iertare despre care s-a dovedit științific că au un rol vindecător, încep să declanșeze arderea programelor care au generat boala. Când noi facem rugăciunile de iertare către cei față de care considerăm că am greșit, nu facem un dar cuiva. De fapt, chiar noi suntem beneficiarii. Iertarea și acceptarea taie legăturile toxice dintre noi și ne eliberează pentru totdeauna.
Rugăciunea de iertare făcută cu trăire autentică și sinceritate înseamnă întoarcerea către chipul tău adevărat.
În fața lui Dumnezeu orice mască va cădea și rămâne chipul adevărat al omului!
Interviu realizat de Adriana Caranfil