Vă plac graffiti-urile?
Şi mie!
Ciudate de cele mai multe ori, îndrăzneţe, obraznic de colorate într-o lume gri şi ordonată. Chiar prea ordonată uneori, fără sare şi fără speranţă. Ciment peste ciment. Atât.
Oamenii au scris dintotdeauna, scrijeleau pereţii peşterilor, desenau animale vânate de ei, marcând astfel propriul teritoriu şi povestind despre victoria lor.
Apoi am devenit mari şi educaţi, am fost învăţaţi că nu se desenează pe pereţii indiferenţi, de altfel.
Una dintre problemele modernităţii noastre este însă tocmai lipsa de individualitate, lipsa unor semne distinctive ale prezenţei noastre.
De exemplu, ţăranii, când se apropie de casă, văd de la distanţă nucul din faţa gardului colorat în verde, văd băncuţa vopsită în roşu pe care se aşează apoi, obosiţi.
Orăşenii intră într-un cartier plin de blocuri identice, gri şi fără semne particulare, în afară de chiloţii întinşi pe sârmele din balcon. Câte-o floare palidă încearcă şi ea să mai înveselească atmosfera, dar nu reuşeşte cine ştie ce!
Graffiti e o formă de revoltă faţă de societatea care zdrobeşte individualitatea. Nu este legal să umpli zidurile cu desene, tocmai de aceea tinerii care-o fac se întâlnesc noaptea, înarmaţi cu spray-uri colorate şi acţionează rapid. Desenul trebuie terminat repede, a doua zi nu pot reveni la locul faptei.
Intrările din gări, fabrici vechi, abandonate dar şi garduri anoste din ciment vor prinde viaţă şi culoare.
Soră bună cu graffiti, pictura murală a apărut tot ca formă de protest, cei fără de voce desenau scene ameninţătoare tocmai pentru a aviza oficialităţile că nu sunt de acord cu ce se-ntâmplă-n viaţa lor.
Acum e însă o artă care valorizează spaţiile urbane şi, mai ales, vechile sate cu clădiri din piatră.
Sardegna este presărată cu astfel de picturi, multe dintre ele fiind realizate de pictoriţa Pina Monne.
Imaginile reprezintă scene din viaţa cotidiană a locuitorilor, descriu tradiţiile şi obiceiurile. Personajele par reale şi-ţi vine uneori să le saluţi sau să schimbi o vorbă cu ele.
Aduc culoare şi zâmbet. Sunt ingenioase prin amplasarea lor deoarece o poartă, o fereastră oarecare, devin parte din imagine şi invers.
Să ne colorăm, deci, vieţile, casele şi blocurile!
Articol scris de Liliana Angheluță