Mi-am dorit mult s-o cunosc, să aflu cine se află în spatele acestor păpuşi zâmbăreţe, moderne şi tradiţionale în acelaşi timp.
Nu fac parte dintre acele Barbie care au umplut pieţele lumii cu aspectul lor delicat, elegant, asemănător VIP-urilor de la Hollywood, coafate şi aranjate de nici să te joci cu ele nu poţi.
Dimpotrivă, de-alde Barbie au umplut fetiţele de temeri că nu vor reuşi niciodată să fie la fel de frumoase şi de “cool”, le-au băgat în cap că asta e frumuseţea şi că din astfel de canoane nu se poate ieşi.
Păpuşile Nicoletei Merchea au suflet.
Sunt aşa cum suntem noi, uneori uituci, uneori zăpăciţi, uneori inocenţi când nu trebuie, uneori ciufuliţi şi somnoroşi, alteori însetaţi sau înfometaţi. O umanitate emoţionantă transpare din lucrările ei, fiecare păpuşă este unică, un personaj în sine.
Cum a început aventura?
Nicoleta Merchea s-a reinventat, a dorit cu tot dinadinsul să facă ceva care să-i permită să rămână în România, după o lungă perioadă de emigrare.
Fire creativă, cu idei strălucite, s-a apucat întâi de perne decorative, combinând materiale şi culori minunate. La păpuşi a ajuns în scurt timp şi acum nu-şi vede capul de treabă. Creaţiile ei sunt atât de originale încât foarte mulţi o caută pe Nicoleta şi comandă păpuşi pentru ei şi cei dragi.
Cadouri, simboluri ale unei Românii niciodată uitate, frumoasele cu păr din câlţi şi îmbrăcate în costum popular sau în moderne rochiţe cu buline traversează lumea şi ajung în Spania, în Anglia sau Italia.
Lucrul este migălos, o păpuşă este creată în arcul unei zile de muncă, fiecare operaţie este realizată cu atenţie. Nicoleta Merchea coase, tricotează, lipeşte, colorează, mânuţele primesc şi-un bucheţel de flori sau la gât se-nfăşoară un fular.
Păpuşile zâmbesc, te privesc oarecum curioase şi, credeţi-mă, nu ştii care dintre ele este cea mai frumoasă.
Un bun început, un exemplu că te poţi mereu reinventa, că poţi găsi mereu resurse de a o lua de la capăt în alt mod, mai frumos şi mai interesant.
Mereu cu un surâs şi cu chef de viaţă, precum păpuşile din Atelier Nicole.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto: Nicola d’Alessio