Știi care e povestea acestor stele care înnobilează restaurantele din întreaga lume?
Începutul a fost în 1889, când fraţii Edouard şi Andre Michelin au deschis afacerea cu anvelope, iar în 1900, pentru a-şi face publicitate, au tipărit un ghid al restaurantelor şi hotelurilor unde automobiliştii puteau face popas.
Ghidul era bine întocmit şi a devenit foarte popular, astfel încât restaurantele cereau să fie incluse în paginile publicitare. Tocmai datorită acestui lucru, fraţii Michelin au hotărât să trimită pe teren inspectori care să verifice calitatea localurilor şi a hranei servite.
Cine merita, intra în paginile ghidului şi era chiar premiat cu stea Michelin, cine nu, trebuia să-şi îmbunătăţească serviciile culinare.
Concurența pentru stelele Michelin e acerbă
Conceput iniţial pentru Franţa, acest ghid a devenit de referinţă pentru foarte multe ţări ale lumii, cele mai multe stele Michelin fiind acordate restaurantelor din Japonia.
Concurenţa este acerbă, mai ales că restaurantele cu stele Michelin devin identităţi turistice în sine, o stea primită înseamnă o bucătărie conform cu categoria structurii, două stele înseamnă mâncare excelentă, iar trei stele înseamnă că merită să călătoreşti doar pentru a lua masa acolo.
Giuseppe di Iorio, cel mai bun bucătar din Roma, premiat cu stea Michelin pentru reţetele pregătite la restaurantul Aroma, ne-a povestit despre responsabilitatea acestei recunoaşteri:
“Gândiţi-vă că doar Lazio – regiunea din care face parte Roma – are peste 18.000 de restaurante. Numărul celor care aspiră la o stea Michelin este enorm şi, dintre toate restaurantele Italiei, doar 350 au reuşit s-o obţină! Presiunea psihică este uriaşă, steaua o menţii sau o pierzi, nu ştii niciodată dacă clientul care intră în restaurant nu este cumva trimis de Michelin pentru a verifica mersul lucrurilor.
Calitatea mâncărurilor pregătite trebuie să fie mereu înaltă, la fel ca şi buna ţinută a restaurantului. Zi după zi, nu-ţi poţi permite nici o abatere! Dar efortul este răsplătit, ne calcă pragul oameni faimoşi în lume, preşedinţi de ţară, vedete de cinema, lucru care ne face onoare şi publicitate. A fi premiat de Michelin e ca și cum ai primi un Oscar.”
Ghidul Michelin se publică în 23 de ţări, în Spania, Italia, Anglia, USA, Japonia etc şi se epuizează imediat, apariţia noului număr fiind vânată de turişti, dar şi de cei care lucrează în domeniu.
Provocarea anuală şi strădania de a-ţi menţine distincţia nu face decât să întărească un mod de a privi viaţa: calitate înseamnă şi o hrană sănătoasă, ingrediente naturale, curăţenie şi respect pentru client, dar şi pentru bucătar.
Un interviu cu Giuseppe di Iorio, cel mai bun bucătar din Roma, poți citi și aici .
Interviu realizat de Liliana Angheluță