Încerc să nu pierd prea multe ediții din ’’Cireașa de pe tort’’, nu pentru vedetele care-s chemate acolo, ci pentru că Horia Vârlan face toți banii!
Este o desfătare să văd cât de sarcastic punctează încercările semi-tragice, dacă n-ar fi semi-comice, ale unor dudui chemate să gătească pentru ceilalți companioni ai emisiunii.
Câte o fătucă, pasăre frumos cântătoare de versuri fără sens dar cu unghii frumos împestrițate, taie ceapa de te-apucă plânsu. O măcelărește cu insistență, așa că leguma pleacă de pe tocător. O ia de pe jos, o aruncă și zice drăgălaș că o să repete operațiunea. Doar pentru asta sta ascuns discret pe după paravan, bucătarul care nu apare în imagine decât dintr-o regretabilă eroare a cameramenului.
Cu priviri studiate de cadână și gene ca aripile de fluturi dezmorțiți se justifică mieros, nouă, telespectatorilor, de ce nu știe ea să facă absolut nimic în bucătărie și în viață.
’’Pentru că cânt!’’ – spune suavă.
De aici noi înțelegem ’’că cântatul’’ e incompatibil cu orice alte activități pe care ființele aparținătoare regnului omenesc sunt obligate să le facă. Chestii vulgare, de ultimă speță cum ar fi să măture prin casă, să plătească chiria, să meargă la piață pentru cumpărături, să facă mâncare pentru ei înșiși și pentru ceilalți sau să spele perdelele în care s-a cuibărit praful.
Sunt preocupări demne de tot disprețul ei de cântăreață, destinate spiritelor simple care nu produc artă și nu au cum să-i înțeleagă abisurile. Ce rost ar avea ca o fată sexy, cu bucle îndelung trudite la cea mai trendy stylistă și care își rotunjește artistic gura când lălăie cu icnituri referenul, să stie să facă fasole bătută??
Cel mai mișto însă este să asculți comentariile lui Horia Vârlan. Cu un umor ce decurge din bonomie, inteligență și adecvare, Horia subliniază cu remarci și gesturi bine punctate, câte o găunoșenie care n-are timp să-ți facă părul măciucă, pentru că te apucă râsul.
Spontan și spiritual, încondeiază minunat erorile fatale pe care nu doar fătucile le fac în bucătărie. Nu-i flagelează pe cei care nu știu găti sofisticat, ci pe cei care habar n-au în ce ordine se pune uleiul în salata de vinete românească sau că găina nu se pune la fiert cu tot cu fulgi.
Cum unii dintre cei care vin la emisiune au copii acasă, el se-ntreabă, natural, ce le-o fi dând ălora să mănânce?
Cultivat, și nu doar din punct de vedere gastronomic, profesionist de calibru, complet lipsit de aroganța altor șefi care fojgăie acum pe la televiziuni, cu un minunat simț al ridicolului, Horia Vârlan e un tip mișto!
El îți aduce aminte că bucătăria înseamnă de fapt multă intuiție, bun-simț, dar mai ales respect pentru actul de a mânca sau de a ’’servi’’ pe cineva.
Nu e nici o virtute în a nu ști să prepari câteva mâncăruri de bază, indiferent că ești femeie sau bărbat.
A te mișca în spațiul bucătăriei derutat și confuz a devenit un fel de statement al celor care se consideră, vezi bine, ’’prea superiori’’ să coboare în zone atât de terestre, rezervate oamenilor fără carieră și consumatoarelor de telenovele!
Prin remarcile sale, Horia ne învață că a mânca împreună cu cineva este un act de intimitate sufletească, de apropiere, rezervat îndeosebi familiei sau prietenilor. Este, în ultimă instanță, un act de cultură. Din acest motiv nu poate fi făcută în bătaie de joc, fără să fi interesat de igienă, gust, mod de prezentare, etc.
Îmi place Horia Vârlan pentru că spune lucruri pe care le gândesc și eu. Sunt în căutarea unei iubite pe care vreau să mi-o fac soție: m-am săturat să le văd cu privire perplexe și buze întrebătoare cum se face supa de pui la plic cu tăiței, ca la mama acasă!
Că mă las de toate și de nervi m-apuc și gătesc eu. Fără plic. Și fără ea.
Că doar și eu sunt un tip mișto!
Articol scris de Mircea Sebastian Savaliuc / sursa foto. tvmania.ro