I se spunea “patroana cu sânge negru”!

Banner Film Experience

sefa-reaSe auzea ţipătul ei încă de la intrare, oprea maşina în dreptul portarului şi-i urla că nu goneşte câinii care se-nvârteau prin parcare!

Ne anunţam unii pe alţii că iar s-a trezit cu faţa-n jos, cei care mai schimbau două vorbe ca între colegi renunţau să-şi mai spună ce copii deştepţi au, uitau şi ce-au mâncat în seara precedentă, luau imediat un aer preocupat şi se scufundau în studiul vreunei hârtii sau începeau brusc să dea telefoane importante.

Când intra ea, totul zumzăia de muncă, nimeni nu mai răsufla decât socoteli şi urgenţe. Cei mai şmecheri profitau de şedinţele individuale cu ea pentru a-şi da colegii-n gât, se plângeau că n-au putut face vreo situaţie pentru că Andreea, de pildă, n-a colaborat.

Se auzea imediat un ţipăt de-ţi îngheţa sângele-n vine:

-Andreeaaaaaaaa!

Nu, nu era nevoie de telefon interior, vocea se propaga şi chipul speriat al fetei apărea numaidecât în cadrul uşii. Era o atmosferă teribilă, unii oameni intrau în depresie, stăteau acasă, cu certificat medical şi perdelele trase, nemaisuportând nici lumina soarelui.

Mi-amintesc că odată, seara târziu, o angajată a cerut voie ca a doua zi de dimineaţă să meargă cu copilul bolnav la doctor.

Am auzit cu toţii replica:

-Da’ce, când ai făcut copilul m-ai întrebat dacă-s de acord? Mâine dimineaţă vii la lucru! Ai înţeles?

Cruzimea ei părea că nu are limite, era cunoscută ca “patroana cu sânge negru”, toţi cei 2.000 de angajaţi tremurau de spaima ei. După “chelfăneli” ne oblojeam unii pe alţii, căutam să ne redresăm, unii plângeau pe ascuns, alţii înjurau de mama focului.

Şi am în faţa ochilor o scenă pe care n-o s-o uit niciodată: o femeie umilă, necăjită, cu un pardesiu deformat, păşea în secretariat să lase cererea de angajare. Voia să muncească. I s-a întâmplat să-i iasă patroana-n drum, a privit-o scurt şi a întrebat sec:

-Câţi ani ai?

Femeia plecă ochii şi răspunse:

-45!

Sângele negru ţipă:

-Şi cine crezi că te angajează la vârsta asta?

Mi-a fost tare milă atunci, mai ales că nu era corect să refuzi unui om dreptul de a munci doar în temeiul vârstei.

Mi-am amintit zilele astea de acea femeie, mi-am dat seama că am acea vârstă şi mam rugat să nu fiu nevoită să trec vreodată prin ce-a trecut ea!

Articol scris de Liliana Angheluță


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

6 Responses

  1. Bogzoiu Daniela says:

    Din pacate aceasta este realitatea, unii suntem prea tineri si fara experienta, altii prea bătrâni. Ar trebui sa luam atitudine in astfel de cazuri, stiu ca este greu si uneori ne costa locul de munca, dar suntem oameni, angajați care au drepturi! Nu plecati capul in fata unor persoane de nimic!

  2. dumitrescu elena raluca says:

    oameni de nimic,sa ne fereasca Dzeu de asemenea oameni fara suflet .s/au trezit sefi si te joaca in picioare pentru ca ai o anumita varsta,sau te/ai imbolnavit ,ce sa mai zici cred ca majoritatea ne/am confruntat macar o data cu o situatie asemanatoare

  3. Nona says:

    De obicei nu las mesaje,dar articolul asta mi-a adus aminte de mine…aveam 44 de ani cand mi s-a spus ca sunt prea batrana pentru a munci . Pentru Romania !Asta m-a facut sa las totul si sa plec in lumea larga ca sa pot supravietui..Acum dupa 10 ani o alta tara are nevoie de mine,o alta tara imi apreciaza cunostintele si experienta,o alta tara ma apreciaza ca om.E greu sa o spun dar o alta tara e tara mea acum ,o tara unde munca e recunoscuta,unde nu e totul roz ,sunt bune si rele ca peste tot dar poti trai o viata decenta daca vrei si pentru care ii sunt recunoscatoare

  4. Ceva la modă în zilele noastre!Trăiască corupția!Politicienii știu de ce….

  5. ghelbere elena says:

    Doamne cum pot sa doarma linistiti asemenea oameni? Dar sunt oameni?

  6. Barbalata (Puiu) Mirela says:

    Sa nu ne mire. Aceasta este realitatea care ne inconjoara. Din pacate, in ziua de astazi, bunul simt, cei 7 ani de acasa nu mai conteaza. In proportie de 90% patronii/managerii incurajeaza prostia, incompetenta iar oamenii buni sunt calcati in picioare. Stiti ce scuza au patronii? Ce sa le faci? daca nu ii duce capul?!!! Atat pot ei. Nu stiu cum este in alte parti dar in Moldova este jale. Si nu exagerez deloc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five + twelve =