Nu ştiţi cine sunt şi cu siguranţă nu vă pasă, nici de mine, nici de milioanele de oameni care v-au votat.
Ca să ne fie mai bine.
Aşteptam de-o viaţă asta, să ne fie mai bine, aveam 20 de ani la Revoluţie, am îmbătrânit tot aşteptând.
Cât despre copiii noştri, au devenit mari în ţări străine sau tânjind după o prăjitură sau după o carte în România. Ca să nu mai spunem că mulţi n-au nici încălţări şi, uneori, nici ce mânca!
Tânjind ne trecem viaţa, domnule!
Sperând că poate mâine, poate peste o lună sau poate la anul care vine va fi altfel.
Şi nu e!
Aţi tăcut mereu în timpul ăsta, aşteptam un semn şi semn n-a fost.
N-aţi bătut cu pumnul în masă nici în problema defrişărilor ilegale, nici când au murit tineri la Colectiv, nici când se-nvârtea legea contra defăimării, aţi tăcut de câte ori s-a întâmplat ceva grav, v-aţi ascuns şi noi v-am iertat, am crezut că sunteţi construit aşa, că nu vorbiţi, dar că veţi face! Aş!
Dar cum aţi putut să deschideţi gura pentru a apăra o televiziune privată, obligată de lege să elibereze un spaţiu din cauza fraudelor de zeci de milioane de euro? Păi asta vă era grija cea mare sau TVR care de-abia se târâie pentru a plăti salarii?
Aplicarea legii devine o opţiune când e vorba de cei care-nvârt afaceri pe spatele nostru?
Cu ce e mai grozav Voiculescu faţă de bătrânelele care vindeau ouă şi urzici, gonite de cei de la ANAF?
Legea-i lege pentru toţi, domnule!
Să nu mai vorbim că sunteţi în principiu de acord cu pretenţiile Angliei de a limita drepturile muncitorilor români. Păi de ce să fiţi de acord? Aveţi ce oferi românilor care lucrează acolo? Când vor rămâne fără lucru le oferiţi asistenţă socială sau vor fi ai nimănui? Cine va avea grija lor? Plecaţi repede capul în faţa marilor interese, se vede!
N-aţi făcut nimic de când v-am votat şi, credeţi-mă, ne pare rău că am făcut-o!
Noi, între timp, vom continua să sperăm într-o schimbare.
Dar e clar că nu va veni de la dumneavoastră.
Articol scris de Liliana Angheluță