Românii sunt pe ultimul loc în multe, dar sunt pe primul loc în Europa la proprietate casă, peste 90% dintre români au un apartament ori casă, cumpărată sau moştenită.
În vreme ce-n toată lumea se stă ani buni în chirie, sau chiar toată viaţa, românii au cumpărat din zbor şi în rate apartamentele în care locuiau în comunism.
Uite aşa, din “tovarăşi” am devenit brusc “proprietari”, capitalişti adică.
Şi care-a fost mai înfipt s-a apucat repede s-aducă blugi de pe la turci, şampoane şi eşarfe de la bulgarii care stăteau mai bine decât noi.
Turcia, în imaginaţia mea fără de repere, părea un bazar enorm, venea lumea de acolo cu genţi de voiaj burduşite de ţoale, ciorapi, adidaşi, se făceau liste dinainte şi se aducea marfă la comandă. Cele mai cerute obiecte erau cerceii de aur şi carpetele de perete.
Nu ştiu dacă cei mai tineri de 30 de ani îşi mai aduc aminte, dar restul, ăi mai bătrâni, ştiu că-n fiece casă trona o carpetă în camera cea mai bună, ori era “Răpirea din serai”, ori vreun peisaj cu lebede pe-un lac, ori păuni ori ce-o fi fost!
Noi aveam una cu o familie de lei, în prim plan era leul, masculul cel fioros, măreţ şi impunător. Carpeta aia era bunul cel mai de preţ în afară de ţuica din beci făcută la cazanul clandestin.
La nevoie, tata spunea:
-Vindem carpeta, n-avem ce face!
Valora cât un salariu, puteam cumpăra lemne sau ce ne trebuia.
Dar cum să fi lăsat peretele gol?! Ce prestanţă ar mai fi avut familia faţă de cei care călcau pragul casei?! Peştişorul de sticlă pe televizor, bibelourile din vitrină şi carpeta nu lipseau din nici un cămin.
Şi uite-aşa, în timp ce noi eram ocupaţi cu blugii, gecile din piele şi altele, ăştia au profitat de neatenţia noastră şi au distrus fabricile şi fermele.
Puteau face orice cu libertatea noastră, noi eram cu capul în genţi şi cu ochii în vitrinele noilor magazine, pline de salamuri şi pacheţele de tot felul. Când ne-am trezit, eram deja în fundul gol!
Dar cu carpetă pe perete!
Articol scris de Liliana Angheluță / Sursa foto: Eurostat