Fericirea…de asemenea!
La început a fost Cuvântul! Apoi focul şi roata!
Mai apoi ne-am îndepărtat, treptat şi lent! Ne-am dorit mai mult, mai repede, mai tehnologizat! Mai multe butoane, mai multe ecrane! Tot mai singuri, închişi în propriile capcane!
Am descoperit de curând că unii dintre noi s-au întors la roată!
Folosirea bicicletei este, în multe ţări dezvoltate, un semn de civilizaţie, de respect pentru mediu, de iubire faţă de propria persoană! În Olanda, de pildă, există şi autostradă pentru biciclete, iar în Danemarca nici nu se concepe viaţa zilnică fără cele două roţi!
În Italia – poate nu numai aici – s-a ajuns chiar la filozofie de viaţă: cicloficina este un atelier de reparat biciclete folosind piesele uzate ale altora.
Doar în Roma sunt 12 astfel de centre, înregistrate ca asociaţii culturale. Pentru că ceea ce reuşesc ei să facă este mult mai mult şi mult mai adânc: reparând mici angrenaje, fiecare dintre cei care vin îşi repară astfel o parte din viaţa lor! Voluntarii asigură o uşă deschisă permanent şi colectează de prin oraş biciclete uzate, abandonate.Tot ei organizează ieşiri în grup ciclist pe trasee noi, în apropierea oraşului, întreceri pentru copii etc.
Cum totul este gratuit, la această uşă ajung, de cele mai multe ori, oameni necăjiţi, cu probleme de muncă sau în familie, oameni bucuroşi să economisească un bănuţ! Un astfel de om intră aici cu o roată dezumflată şi pleacă cu prieteni!
Pentru că înăuntru va face el singur reparaţia, ajutat de voluntarii care pun şi de-o cafea între timp! Şi mai pune un pic de ulei, mai îndreaptă frânele, mai schimbă o vorbă…începe să-şi deschidă inima! Şi înţelege că nu e singur! Că măcar aici poate găsi ajutor! Că nu e totul pierdut! Că, de multe ori, trebuie doar să faci un pic de curat în viaţă şi să o iei de la capăt!
Va fi mulţumit că şi-a murdărit mâinile, că a reuşit să îmbine angrenaje, va ştii că e capabil! Şi asta nu e deloc puţin lucru!
Bicicleta reparată îl poate purta spre un nou start! Un nou început alături de prieteni noi!
Articol scris de Liliana Angheluță/foto Nicola d’Alessio