Întreţinător de familie la 10 ani

Banner Film Experience

copil-muncitorN-o să-l uit niciodată şi, uneori, mă-ntreb ce-o fi cu el acum, au trecut ceva ani, o fi însurat, o fi prin vreo ţară străină!

L-am întâlnit într-un tren de navetişti, era târziu, locurile erau pline de oameni obosiţi, sleiţi de puteri, ne întorceam cu toţi acasă, era după ora 22, mulţi copii erau în pat la ora aia.

El nu, călătorea, singurel şi cuminte, toţi eram curioşi să aflăm povestea lui, un domn de pe scaunul de alături l-a întrebat:

-Şi unde te duci tu la ora asta?

-Acasă! Vin de la muncă!

În compartiment se făcu tăcere.

-Ce muncă, mă? Tu glumeşti? Ia zi, cum te cheamă!

-De la muncă vin, nene, eu lucrez la un restaurant, Vasilică mă cheamă!

Băiatul avea acasă doi frăţiori mai mici, părinţii nu lucrau sau făceau ce puteau cu ziua, pe la vecini sau pe unde nimereau, iar el era singurul care avea un rost precis.

Bucuros nevoie mare de atenţia noastră se apucă să ne povestească că el se duce la şcoală dimineaţa, apoi fuge acasă la 12, zvârle ghiozdanul şi cu primul tren ajunge în oraşul cel mare unde aveau nevoie de el la un restaurant cu mulți clienți.

-Patronul e bun cu mine, mi-a luat costum de blugi, mi-a luat un ceas, tanti de la bucătărie mai îmi dă şi ea un bănuţ, uite, acum, în traistă, am chiftele şi piure de cartofi, le duc acasă, să mănânce fraţii mei.

La restaurant ducea gunoiul, curăţa ceapa, spăla tigăile, făcea ce era nevoie şi ce-l puneau oamenii ăia să facă.

Avea un fel de salariu mititel, potrivit cu munca lui, dar îl dăruiau cu de-ale gurii şi cu hăinuţe şi el era fericit, se simţea respectat, iubit şi responsabil pentru cei de acasă.

-Şi cum mergi cu şcoala? Mai ai tu timp să-nveţi dacă eşti pe drum la ora asta?

-Cum să nu, nene? Păi imediat fac temele, acum, când ajung, mai mult de-o oră nu-mi ia.

-Ia să vedem dacă nu minţi, ia spune-mi tu definiţia triunghiului.

Şi băiatul o zise dintr-o suflare, mândru că ştie!

Nimic de zis, le făcea pe toate bine!

Nu se ştie cu ce preţ, probabil la 30 de ani urma să se simtă deja epuizat.

Sau poate că nu, căci determinarea şi bucuria lui erau exemplare.

De fapt, noi, adulţii, ne întorceam de la muncă în acea seară obosiţi, în timp ce el, întreţinător de familie la doar 10 ani, ne sugera amar că uneori copiii nu sunt ce par.

Articol scris de Liliana Angheluță

Sursa foto: mashable.com


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

1 Response

  1. Bogzoiu Daniela says:

    O poveste impresionanta, dar, dupa parerea mea trista. Un copil trebuie sa-si traiasaca copilaria, de munca e timp tot restul vietii. E de apreciat elanul si sarguinta sa, dar ma repet, un copil ar trebui sa ramana copil, sa se joace, sa invete, sa se bucure!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × two =