Nu ştiam ce anume e până când nepoţelul meu nu mi l-a cerut, cu o voce de parcă nu ar fi putut concepe vacanţa fără acest joc.
Numele ăsta ciudat pare a descrie un obiect nemaivăzut, dar e o jucărie de lemn, formată dintr-un mâner cu nişte cupe în care se poate prinde o minge legată de întreg cu un fir de sfoară.
Nimic mai simplu!
Originea jocului kendama
Numai că jocul acesta a atras atenţia copiilor din lume şi nu numai a lor. Într-o perioadă când e greu să-i scoţi din faţa ecranelor, kendama reuşeşte să-i adune în parcuri, unde au loc întreceri de abilitate. Pentru că despre asta e vorba, despre abilitatea de a prinde acea minge fără ca ea să atingă corpul sau hainele jucătorului.
Există chiar şi asociaţii, campionate, în multe ţări ale lumii e un adevărat cult pentru acest joc atât de vechi, redescoperit în jurul anilor ’70. Se spune că este de origine japoneză, dar nu se poate efectiv descoperi originea acestui joc atât de răspândit în întreaga lume veche: abilitatea de a prinde un animal, la vânătoare, implica şi capacitatea de a coordona bine privirea şi mâna, copiii erau antrenaţi de mici.
În Franţa secolului XV băieţii se distrau cu bilboquet, eschimoşii din vechime cu pommawonga, în Japonia ajunge de abia în secolul XVII şi va fi considerat imediat un mijloc de relaxare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.
Uitat, lăsat să prindă praf prin dulapurile lumii, kendama va fi readus la viaţă de către Issei Fujiwara care a fondat şi o academie de joc, asta după ce a fixat regulile, punctajul şi toate detaliile.
A scris regulamentul de joc pentru competiţii şi-n puţin timp, Ministerul pentru Educaţie şi Sport a aprobat organizarea unei competiţii pentru elevii de şcoală elementară.
În 2008 are loc în Marea Britanie primul turneu internaţional de kendama, eveniment ce a dat startul altora, în Polonia, USA, Cehia, Rusia etc.
De ce e important acest joc?
Pentru că, într-adevăr, scoate copiii din case, căci se joacă mai bine în spaţiu deschis.
Şi este şi o dovadă că lucrurile vechi încă aşteaptă să fie redescoperite, dulapurile bunicilor pot ascunde jucării de nepreţuit care aşteaptă doar să fie readuse la viaţă.
Articol scris de Iuliana Giugulea