De obicei, obiectele rupte, sparte, sunt considerate bune de aruncat.
Japonezii au perfecționat însă o adevărată artă a lipirii și reparării obiectelor, în special cele de ceramică se bucură de o mare atenție.
Dar kintsugi este o adevărată filozofie de viață care îndeamnă la iertare, la noi începuturi, la ridicarea din genunchi, la curajul de a lua de la capăt. Mulți cred că un obiect reparat nu mai are aceeași valoare ca și cel integru, dar japonezii au adăugat plus-valoare obiectelor pe care le repară. Arta a înflorit în cea mai creatoare perioadă din istoria lor, între 1300 – 1600, când era perioada Muromachi. Cum în același timp se răspândea și cultul zen, arta kintsugi îmbină frumosul cu utilul, esențialul formelor cu funcționalitatea obiectelor.
Meșterii care practicau arta nu doar uneau bucățile, ci le lăcuiau deasupra cu un lac care conținea aur, căutând să pună în evidență ”cicatricile” vaselor din ceramică. O reparație putea să dureze luni de zile, fiecare piesă era curățată, lustruită, se putea întâmpla ca vasul să se spargă în sute de bucăți, dar asta însemna doar că în final se va regăsi un vas cu o nouă personalitate, renăscut din cel vechi.
Arta kintsugi pune pe gânduri. Filosofia ei se aplică și în cazul inimilor frânte de diferite deziluzii. Cicatricile sufletești nu trebuie să fie ascunse, nici uitate, dimpotrivă, ne ajută să vedem viața cu alți ochi, ne ajută să-i dăm o altă valoare. După diferite evenimente traumatice, trebuie să o luăm de la capăt, chiar dacă ne simțim oarecum ”reparați”. Primul lucru pe care trebuie să-l învățăm e că nimic nu e perfect, să nu judecăm un lucru sau o stare ca fiind greșită, orice are în sine și bine și rău, dimpotrivă, a alerga după perfecțiune înseamnă pierderea valorii celorlalte lucruri imperfecte.
Al doilea lucru pe care putem să învățăm din arta japoneză e că totul se transformă, chiar dacă în prezent ne declarăm fericiți, trebuie doar să știm că oricând lucrurile se pot ”sparge”, deci schimba. Apoi trebuie să învățăm să acceptăm înfrângerile și să le înnobilăm, să ne ridicăm și s-o luăm de la început, transformați de experiență, dar la fel de tari.
Cicatricile devin parte din noi, cu cât sunt mai multe, pare ciudat, cu atât devenim mai valoroși, mai adaptabili și unici tocmai prin experiențele trăite, cu bune și rele.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto – www.missionbox.com