E mentalitatea noastră, rămasă de pe vremea când făceam torturi fără ouă, ne încălzeam fără lemne şi mergeam la muncă bolnavi, de teamă să nu spună şeful ceva.
Nu ne prea iubim, nu ne îngrijim, credem că dacă ţinem strâns de-un ban vom trăi mai bine.
Strângem cuie ruginite, scânduri rupte, punem deoparte tot ce se poate pune, ne înconjurăm de obiecte vechi doar de dragul de a le ţine acolo, în ideea că or fi de folos vreodată…
Mentalitate păguboasă până la urmă, nu ne îndurăm să cheltuim pe aia, pe ailaltă şi ne ducem la fund ca un vas găurit.
De ce nu mergem la doctor la timp?
“Las’ că trece!”
Aşa gândim! Şi ajungem în ultimul moment, când analizele sunt complicat de făcut şi costisitoare, când tratamentele sunt complexe, când însăşi viaţa ne e în joc. Ne anulăm până în ultimul moment, muncim cu dureri, cu bătăi de inimă necontrolate, dintr-un sentiment absurd că lumea s-ar opri fără de noi.
Şi din grija pentru nişte bani pe care nu ne îndurăm să-i cheltuim “fără rost”. Aşa credem, că-s fără rost… tratamentul, odată primit, îl înjumătăţim, că “merge şi aşa”, sau, în cazul în care doctorul ne spune că trebuie să luăm o anumită pastilă cu regularitate, luăm o tură şi gata.
Media de viaţă a românilor este cea mai mică din Europa, 75 de ani la femei şi 69 la bărbați. E adevărat că sărăcia şi stresul ne copleșesc, că de multe ori nu mai ştim încotro s-o luăm din cauza grijilor, dar dacă ne-am gândi un pic mai mult la noi oare nu am reuşi să evităm tocmai marile probleme?
Nu avem bani pentru vitamine, pentru controale periodice, nu ne-ndurăm să ne facem analize la timp, dar de ţigări, cafea şi Coca Cola nu ne lăsăm nici morţi. Pardon de vorbă proastă!
Ştiu ce spun, fac parte din categoria asta, care crede că “merge şi aşa”. Dar autocritica asta sper să mă facă pe mine şi pe voi să ne schimbăm!
Articol scris de Liliana Angheluță