Recomand “Lie to me” fără ezitare. Te ajută la o mai bună înțelegere a semanticii contactelor interumane, și oferă scene de investigație psihologică de bună calitate. În plus, Tim Roth, reușeste să creeze un personaj unic.
Știai că dacă ridici un umăr în timp ce vorbești, înseamnă că nu ești prea convins de ceea ce spui? Că bărbații au un țesut erectil sub nas și de aceea se scarpină acolo atunci când mint? Că dacă expresia facială a unei persoane nu e simetrică pe ambele părți, este destul de posibil că aceasta să mintă? Când îți mângâi singur o mână cu cealaltă, încerci de fapt să te auto-liniștești, pentru că nu crezi cu adevărat ce spui. La femei, atingerea bijuteriilor, cerceilor, a urechilor este gest de manipulare, iar dacă cineva obișnuiește să își dreagă glasul în timp ce vorbește, folosește un tic de evaziune pentru a câștiga timp într-o expunere, conversație sau dispută.
Limbajul non-verbal este cheia descifrării adevăratelor intenții ale oamenilor. Atunci când știi să-l decodezi. Ei bine, serialul “Lie to me”, pornește de la decodarea limbajului non-verbal și para-verbal, pentru a construi o intrigă ce reușește să te țină alert trei sezoane, unul mai bun ca celălalt. Dă dependență nu numai pentru că este bine făcut, ci și pentru că personajele sunt credibil construite. Scenariul pornește de la studiile lui Ekmann făcute pe microexpresiile feței, cu ajutorul cărora se poate detecta dacă o persoană, supusă investigării, minte.
Articol scris de Adriana Caranfil