Era un băiat blonduţ şi firav, părinţii lui – oameni cumsecade, se apropia bacalaureatul şi toate gândurile tuturor acolo erau.
Când l-am cunoscut, Bogdan făcea pregătire la engleză, avea goluri, habar nu avea de gramatică şi gândul la examen îl pusese la straşnică treabă.
Învăţa şi iar învăţa la toate materiile, profesorii îl bombardau cu veşti, părinţii îl întrebau câte şi mai câte, informaţiile nu mai intrau în cap, da, ştiu, nu se-ngraşă porcul în ajun, dar indiferent cât ai şti de bine, tot ţi se pare că nu ştii.
În sfârşit, sosi ziua examenului.
Mama lui, care-mi era colegă de muncă, îmi povesti cu duioşie reacţia băiatului său care, înainte de a ieşi pe uşa casei se-ntoarse din drum şi spuse:
-Mamă, dar dacă pic examenul mă mai iubeşti?
Şi ea îl mângâiase şi-l asigurase de toată dragostea ei.
E o presiune uriaşă când încep examenele, tinerii nici nu realizează uneori că e vorba de viitorul lor, că viaţa lor poate lua un alt drum.
Ceea ce-i îngrijorează cel mai mult e acel:
Teama de reproşuri îi paralizează, mulţi nu au o relaţie deschisă cu părinţii şi se tem să-ntrebe, ca şi Bogdan, despre posibile urmări ale unui eşec.
Au fost şi cazuri de tineri care s-au sinucis când au aflat că au picat, pentru ei acel examen era treapta maximă de încercare şi, odată pierdut, au socotit că mai bine mor decât să suporte reproşuri.
Sunt părinţi extrem de severi care-i anunţă, ameninţător:
-Las’ că văd eu cu ce notă treci examenul, că doar nu te-am hrănit degeaba. Ori ai învăţat, ori te ia mama naibii.
Mie personal îmi era teamă de tata.
Nu de examen, ci de tata.
Şi am avut dreptate să mă tem, am luat bacul cu 8,90 şi, când a văzut, s-a încruntat şi mi-a reproşat că de ce n-am trecut de nota 9 măcar.
Uite de aia nu trecusem, de proastă, de nepregătită, de emoţii, poate că nu luasem mai mult tocmai pentru că teama de rezultat şi de urmări mă paraliza.
Aşa că fiţi buni, căutaţi să insuflaţi copiilor linişte şi senin, să se poată concentra asupra examenelor, să nu tremure inima-n ei degeaba.
Pentru că un examen e doar un examen, poate fi dat din nou, dar distanţa dintre inimi nu se mai repară uşor.
Articol scris de Liliana Angheluță