Mai puțin, mai fericit!

Banner Film Experience

miscarea-de-descrestereNe trezim epuizaţi în fiecare zi, ne facem cafeaua cu mişcări automate, ne târşâim prin casă fără vlagă, apoi intrăm în priză, fugim la muncă, fugim la piaţă, mereu grăbiţi, mereu consumatori şi consumaţi.

Sfârşitul fiecărei zile ne găseşte la fel de epuizaţi, frustraţi de multe ori, pentru că în goana asta nebună, în vârtejul de îndatoriri de orice fel am uitat de noi.  Nu avem timp pentru sufletul nostru dar de orice altceva – maşini, hrană congelată,  balsamuri de rufe, case de vacanță – da! Și îmbătrânim clipă de clipă…

Există însă în lume o mişcare socială, un mod de gândire care pledează pentru întoarcerea la simplitate. Totul a început în jurul anului 2000, când a început să fie evident că acea creştere economică globalizată, că acel efort cotidian de a produce mai mult, de a avea mai mult, nu aducea nicidecum fericire.

În 2005, Francois Schneider, cercetător şi ecologist, străbătea Franţa călare pe un măgar, vorbea oamfrancois_bordeauenilor, participa la conferinţe şi-ncerca să afle părerea celor care-l ascultau. Se năştea astfel Mişcarea Descreşterii, în cuvinte simple înseamnând să te mulţumeşti cu mai puţin dar să fii mai fericit, mai luminat.

Este o întoarcere la simplitate, o răsucire spre interior, o renunţare voită la multe dintre mijloacele tehnologice şi o mai mare aplecare spre sine.

Se poate folosi bicicleta, nu neapărat maşina, se poate frământa pâine-n casă, se poate găti mai economic şi mai gustos, putem să ne pregătim singuri multe dintre produsele de curăţenie, nu este neapărat nevoie să cheltuim tone de bani pe care-i facem cheltuind tone de timp.

Se economisesc resurse, se trăieşte în mai multă pace, cu bani mai puţini.

Este ceea ce credea şi fostul preşedinte al Uruguay-ului, Jose Mujica, care și-a donat permanent 97% din salariu, asta în condițiile în care locuia într-o casă modestă :

 “Unii spun că sunt cel mai sărac preşedinte. Dar eu cred că săraci sunt cei care trudesc de dimineaţa până seara pentru a avea mai mult şi nu se mulţumesc niciodată cu ce au. E o problemă de libertate. Dacă nu posedaţi prea multe, nu e nici nevoie să trudiţi atât de mult, pentru a menţine ceea ce aveţi! Nu le spuneţi copiilor că vor trebui să fie bogaţi, ci fericiţi. Aşa, mai târziu, vor cunoaşte valoarea lucrurilor, nu preţul lor!”

Articol scris de Liliana Angheluță / Sursa foto: yupi.md


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

3 Responses

  1. Total dezacord,sa învățam sa ne mulțumim cu ce avem si nu sa alergam după lucruri desarte

  2. Un articol cu care sunt intru totul de acord! Incerc sa-i ofer copilului meu o copilarie cat mai autentica, apropiata de cea pe care am avut-o noi. Sa fii copil e minunat, pacat ca noi, ca adulti, nu punem pret pe frumusetea lucrurilor simple..

  3. Bogzoiu Daniela says:

    Cat de frumos spus! Societatea ne împinge, vrem nu vrem, la un ritm alert in care pierdem esentialul, in goana dupa bani si lucruri materiale uităm de noi si de cei pe care ii iubim cel mai mult. Si eu mi-as dori ca copilul meu sa cunoasca valoarea lucrurilor si nu pretul lor, sa nu judece si sa nu fie judecat dupa aparente, sa iubească si sa fie iubit cu simplitate, dar profund.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × 4 =