Ne trezim epuizaţi în fiecare zi, ne facem cafeaua cu mişcări automate, ne târşâim prin casă fără vlagă, apoi intrăm în priză, fugim la muncă, fugim la piaţă, mereu grăbiţi, mereu consumatori şi consumaţi.
Sfârşitul fiecărei zile ne găseşte la fel de epuizaţi, frustraţi de multe ori, pentru că în goana asta nebună, în vârtejul de îndatoriri de orice fel am uitat de noi. Nu avem timp pentru sufletul nostru dar de orice altceva – maşini, hrană congelată, balsamuri de rufe, case de vacanță – da! Și îmbătrânim clipă de clipă…
Există însă în lume o mişcare socială, un mod de gândire care pledează pentru întoarcerea la simplitate. Totul a început în jurul anului 2000, când a început să fie evident că acea creştere economică globalizată, că acel efort cotidian de a produce mai mult, de a avea mai mult, nu aducea nicidecum fericire.
În 2005, Francois Schneider, cercetător şi ecologist, străbătea Franţa călare pe un măgar, vorbea oamenilor, participa la conferinţe şi-ncerca să afle părerea celor care-l ascultau. Se năştea astfel Mişcarea Descreşterii, în cuvinte simple înseamnând să te mulţumeşti cu mai puţin dar să fii mai fericit, mai luminat.
Este o întoarcere la simplitate, o răsucire spre interior, o renunţare voită la multe dintre mijloacele tehnologice şi o mai mare aplecare spre sine.
Se poate folosi bicicleta, nu neapărat maşina, se poate frământa pâine-n casă, se poate găti mai economic şi mai gustos, putem să ne pregătim singuri multe dintre produsele de curăţenie, nu este neapărat nevoie să cheltuim tone de bani pe care-i facem cheltuind tone de timp.
Se economisesc resurse, se trăieşte în mai multă pace, cu bani mai puţini.
Este ceea ce credea şi fostul preşedinte al Uruguay-ului, Jose Mujica, care și-a donat permanent 97% din salariu, asta în condițiile în care locuia într-o casă modestă :
“Unii spun că sunt cel mai sărac preşedinte. Dar eu cred că săraci sunt cei care trudesc de dimineaţa până seara pentru a avea mai mult şi nu se mulţumesc niciodată cu ce au. E o problemă de libertate. Dacă nu posedaţi prea multe, nu e nici nevoie să trudiţi atât de mult, pentru a menţine ceea ce aveţi! Nu le spuneţi copiilor că vor trebui să fie bogaţi, ci fericiţi. Aşa, mai târziu, vor cunoaşte valoarea lucrurilor, nu preţul lor!”
Articol scris de Liliana Angheluță / Sursa foto: yupi.md