Opulență, distracție, lux orbitor, petreceri.
Acesta este fundalul pe care se derulează povestea de dragoste a romanului lui Scott Fitzgerald, ”Marele Gatsby”.
Am citit cartea în adolescență și mi s-a părut interesantă maniera autorului de a proiecta în prim-plan toate personajele secundare, înainte de a-l introduce pe Gatsby. De fapt, este un truc menit a-ți stârni curiozitatea în legătură cu un personaj care dă cele mai extraordinare petreceri la care vine toata protipendada sofisticată a locului și vremurilor, fără ca măcar să fie interesată cine e gazda.
Romanul stă la baza filmului realizat în 2014, avându-l ca personaj central pe Leonardo di Caprio care joacă rolul marelui Gatsby. Pelicula marcheză genial la cel puțin la câteva aspecte:
- Coloana sonoră – în care jazzul anilor 1920 se împletește cu ritmuri de hip-hop sau rhythm and blues sau alte sound-uri contemporane, surprind puternic! La început n-am fost foarte sigură dacă plăcut, pentru că alăturarea a fost neașteptată, dar având în vedere întregul concept al filmului, care e unul excentric, mi s-a părut o abordare adecvată. Sunt foarte atentă la soundtrack-ul filmelor pe care le văd și le consider personaj principal în poveste. Fără o coloană sonoră adecvată orice film ar păli, indiferent de scenariu și regie;
- Jocul lui Leonardo di Caprio. Recunosc că pe măsură ce-l văd jucând în diverse pelicule, conchid că e un actor genial, foarte versatil, hollywoodian prin excelență, un performer al cinematografului american. Nu este niciodată repetitiv. Alcătuiește roluri de compoziție distincte, și reușește să facă asta pentru că își studiază personajele îndelung. Mi s-a părut minunat în ”Lupul de pe Wall Street” a cărui recenzie o poți citi aici, dur și memorabil în excentricul film ”Django dezlănțuit”, rafinat și introspectiv în ”Shutter Island”, smart în ”Catch me if you can” și bineînțeles foarte sexi și atrăgător în ”Titanic”. Simplul fapt că nu enumăr toate rolurile sale de excepție este cauzat de faptul că lista ar fi prea lungă;
- Costumele sunt un alt mare atuu al filmului. Câteva zeci dintre costumele pe care le-a purtat în film personajul Daisy Buchanan, iubita lui Gatsby, au fost create de Miuccia Prada, care și ea a realizat un mix inedit. A amestecat moda de început de secol cu mai recentele plasticuri și paiete. Rezultatul este eclatant. În realizarea costumelor, Miuccia a colaborat cu nevasta regizorului, creatoare de costume la rândul ei, iar rezultatul este un act cultural pur și simplu;
- Efectele 3 D ale filmului contribuie din plin la crearea unei atmosfere dense, năucitoare prin mulțimea de sugestii. Datorită acestora, dispare povestea, dar cred că exact asta este ceea ce a intenționat regizorul. Să topească povestea propriu-zisă, pe care o știam deja cu toții, pentru că cei mai mulți am citit deja romanul lui Scott Fitzgerald – pentru a așterne ochilor noștri o țesătură mult mai diafană, cea a atmosferei perfect frivole, superficiale și nebune, care era lumea anilor 20. Să nu uităm că doar câțiva ani mai târziu, omenirea avea să înregistreze cea mai mare criză financiară, care avea să să zguduie ca un cutremur întreaga omenire.
Cei care preferă varianta clasică a poveștii pot vedea varianta din 1974 în care juca băiatul sexy și talentat al acelor ani, Robert Redford, film care și atunci a câștigat două premii Oscar –costumele și muzica fiind remarcabile.
Pentru versiunea din 2014, “The Great Gatsby” a primit premiul pentru cea mai bună regie artistică. Este un spectacol, în sensul propriu al acestui termen. Este de văzut!
Urmărește aici aici trailerul filmului.
Articol scris de Adriana Caranfil