Eram tânără, la vârsta aceea când nu ştii ce ţi se-ntâmplă nici ţie, darămite lumii. La vârsta aceea când lumea asta pare un zid de ceaţă şi tu încerci să-l traversezi, dar nu ştii pe unde să treci şi habar nu ai ce poate fi dincolo!
Dintr-o întâmplare, în seara de Ajun, m-am trezit în casa unui om bun: dăruiam sau primeam daruri, ştiu doar că avea o fetiţă care-i tot sărea de gât şi care-l tot întreba de Moşu’!
Parcă ar fi vrut să-l vadă, parcă nu; minunea asta îi făcea să tremure inimioara şi iar îl lua pe taică-său de gât şi iar întreba.
Apoi a spus:
Tată, mie mi-e frică de Moş Crăciun! Şi mi-e frică şi de pom şi de colindători! E prea mult bine şi mi-e frică!
Tocmai ce se auziseră pocnitori şi hărmălaia urătorilor pe sub ferestre.
Se apropiau, intrau în blocul lor micuţ şi ameninţau cu urări de bine.
Şi atunci am auzit cea mai frumoasă lecţie; a răspândit un pic ceaţa aia din jurul meu:
Să nu te temi niciodată de nimic! Tot ce se-ntîmplă-n jurul tău are un rost şi tu nu trebuie să te temi, niciodată-n viaţa ta! Pentru că nu se-ntâmplă nimic pe lume fără un sens.
Atât i-a spus, apoi a deschis uşa colindătorilor. Fetiţa respira liniştit şi privea cu ochi mari binele care-i bătuse la uşă!
Ah, să nu uit! Tocmai am primit în dar de la un suflet drag un psalm din Biblie. Şi ea l-a primit la rândul ei, bănuiesc. Să-l citim cu toţii, că dar din dar se face rai:
Psalmul 22
- Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
- La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
- Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
- Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
- Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
- Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
- Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Art. scris de Liliana Angheluță