Pare o femeie oarecare, uneori poate fi văzută în oraş, merge rapid şi cu privirea fixă aţintită în pământ.
E foarte slabă, fragilă şi dă senzaţia c-ar suferi mereu de frig, se-mbracă lejer, ce-i drept, chiar şi pe vreme rea.
Nu, nu e sănătoasă, îi este teamă în permanenţă de contaminarea cu microbi.
Vede totul murdar în jurul ei, nu reuşeşte să atingă nimic din ce nu-i aparţine şi nu vrea să fie atinsă, trăieşte ca sub un clopot de sticlă.
Mult timp nici nu reuşea să mănânce, nu reuşea să-şi gătească, spăla verdeţurile cu detergent de vase, le clătea cu multă apă de nenumărate ori şi tot murdare i se păreau.
Când a ajuns la 30 kg, a fost anunțata că e în pericol de moarte.
Medicamentele date de un psihiatru şi prietenii au ajutat-o niţel, acum mănâncă iaurt şi reuşeşte să gătească un fel de tartă sărată într-un robot de bucătărie care frământă şi coace singur.
Are mereu nevoie de ajutorul cuiva: nu-şi atinge banii din portofel, roagă vânzătoarele să-şi ia de acolo cât e nevoie; dacă trebuie să pună zahărul cumpărat în borcanul ei igienic, cheamă o prietenă. Nu reuşeşte să atingă punga luată din magazin. Nu poate nici măcar să se aşeze oriunde, preferă să stea în picioare sau îşi scoate o folie de plastic pe care o aşează pe scaun, asta în cazul în care trece pragul cuiva.
Obsesia ei a început treptat, i se părea că-n casă sunt acarieni pretutindeni, se spăla des pe mâini, foarte des, se freca până când mâinile-i deveneau roşii ca focul. Citise ea undeva despre cât e de important să igienizezi totul şi intrase teama-n ea. A citit despre fructe și aflase că sunt pline de organisme periculoase, apoi a citit despre microbii care plutesc în aer oriunde. Şi-a alimentat obsesiv teama, ajungând în acest fel victima propriei sale fobii.
Acum e relativ mai bine, dar pielea mâinilor ei e subţire de-atât frecuş, iese în oraş o singură dată pe săptămână şi mănâncă doar iaurt pentru că ştie că e plin de bacterii bune, prietenoase.
Nu v-aş fi spus povestea ei dacă n-aş fi auzit o altă doamnă care îmi spunea că ei îi trebuie jumătate de oră să spele o vânătă înainte de a o găti, o lasă la dezinfectat cu nu ştiu ce soluţie, apoi o clăteşte minim un sfert de oră. Şi ea e foarte documentată, ştie tot despre microbi şi despre transmisia bolilor de orice fel.
Nu spune nimeni că nu trebuie să ştim, să fim informaţi, dar eu una aș corela totul cu o doza zdravănă de bun-simț. Și pe asta am învațat-o de la bunicul care avea obiceiul să pondereze orice tragi-comedie cu o remarcă plină de umor și tâlc. Mă spălam zdravăn pe mâni câte 10 minute după ce mă duceam în grajd la vite și o asistam pe bunica mulgând vaca. Învățasem, vezi bine, despre microbi la școală și despre importanța igienei. Bunicul, mă privea cu bunătate și spunea:
Tu fată dragă! Mai lasă ceva acolo! Microbii sunt oameni și ei!
Mult mai tarziu am înțeles adevăratul substrat al acestor cuvinte.
Atenţie: teama, spaima, obsesiile, autovictimizarea, distrug mai rău decât microbii!
Articol scris de Liliana Angheluță