Nu e numai cel care scuipă seminţe pe drum sau lasă cutii desfăcute de conserve pe plajă, nepăsător că unii s-ar putea tăia.
Nu e numai cel care nu răspunde la salut, vânzătorul care te tratează de sus sau cel care-ţi spune că trebuie să faci ceva pentru el, uitând să adauge un “te rog frumos”.
Ceea ce m-a scos din sărite de curând e acel tip de nesimţit căruia-i place să-şi umilească partenera în public, să arate că el e cel care comandă. Îşi umflă muşchii ca prostul, neştiind că, de fapt, lumea îl priveşte cu dispreţ tot pe el.
Eram la o coadă la bilete la un muzeu, se oprise orice mişcare pentru că se aştepta ca vizitatorii deja intraţi să iasă, eliberând spaţiul pentru noi turişti. În spatele meu erau doi bărbaţi tineri, din ăia daţi cu unsoare pe păr şi cu cămăşile încheiate într-un fel încât să li se vadă părul de pe piept.
Era şi-o femeie tânără cu ei, logodnica sau soţia unuia dintre cei doi. Vorbeau, discutau vrute şi nevrute, eu auzeam tot fără să vreau, mai ales că unul dintre cei doi bărbaţi avea grijă să ridice vocea, să arate cât e de deştept.
La un moment dat, cum puneau la cale amplasarea unei căzi de baie, femeia îşi dădu cu părerea:
-N-ar fi bine să demontăm chiuveta şi să punem cada pe peretele ălălalt?
El, sec:
-Taci, nu vezi că eşti proastă, nu ştii ce spui, astea nu-s treburi pentru capul tău!
Ea se blocă, ruşinată, dar el continuă:
-De ce te bagi în discuţii care nu te privesc, habar n-ai pe ce lume trăieşti şi vii tu să-mi spui ce să fac? Tâmpito! Du-te dracului cu ideile tale cu tot.
Încremenisem, aşteptam ca fata să spună ceva, nu m-am răsucit spre ei, dar am auzit râsetele celor doi, râdeau de ea, îşi băteau joc aşa, ca-ntre bărbaţi.
La scurt timp, cu tot efortul meu de a fi discretă, am văzut că fata se îndepărtase tăcută de ei, roşie la faţă, se vedea clar că se simte jignită. A înţeles părerea de rău din privirea mea, dar ea aştepta ca cineva din grupul ei s-o cheme şi să-şi ceară măcar scuze.
Nimic, tipii continuau să râdă şi să vorbească între ei!
Plictisită să aştepte, fata se întoarse, nu spuse nimic, coada începuse să se mişte, absolut nimeni nu o băgă în seamă. Mi-era ciudă, aş fi vrut ca fata să-i fi zis vreo două tot în public, dar nu, ea era cuminte şi educată. Tocmai de aia nesimţitul ăla o călca în picioare.
Uneori mă gândesc la ea şi sper c-a reuşit să-i spună vreo două, ba chiar să plece de lângă el.
Articol scris de Liliana Angheluță