Intru direct în subiect pentru că sunt ani de când tot îl ocolesc alţii, preocupaţi cu ale lor buzunare şi cu gândul să “dea bine în societate”.
Se aplaudă între ei, se laudă unii pe alţii că-s deştepţi şi România se tot duce!
Unde?
Peste graniţă!
Sunt mai bine de 20 de ani de când se tot duc românii, jumătate din forţa de muncă a ţării îşi exercită această forţă în afara graniţelor, plătesc chirii şi taxe în alte ţări în timp ce casele lor aşteaptă să le vină sufletele înapoi.
Românii din diaspora şi-au creat, între timp, condiţii de supravieţuire pe pământ străin: şi-au deschis magazine româneşti, cu parizer, marmelade, mărar şi brânză de oi, şi-au deschis centre culturale, biblioteci, merg la bisericile ortodoxe răspândite peste tot, se cunună, botează, fac pomeniri morţilor ca şi cum ar fi acasă.
Gândiţi-vă că doar în Italia sunt în jur de 200 de biserici româneşti, pline până la refuz duminica, gândiţi-vă că în marile oraşe din străinătate sunt supermagazine româneşti, uriaşe, pline în permanenţă de oamenii noştri.
Diaspora şi-a creat condiţii, dar asta nu-nseamnă nimic.
Toţi, dar absolut toţi vor să se-ntoarcă. Au crezut că vor fi plecaţi pentru un an, pentru doi, dar timpul trece şi ei tot speră că-n România se vor schimba lucrurile. Aud că politicienii noştri au început să fie interesaţi să ne asigure condiţii de muncă mai bune în afara ţării.
Ei, uite de asta m-am supărat!
N-ar trebui să asigure celor din ţară un nivel de trai decent astfel încât să se poată întoarce atâtea mame la copiii lor?
Ştiţi ce uită politicienii noştri? Că toţi cei plecaţi îşi ajută familiile rămase, copii, părinţi, fraţi, surori. Întoarcerea lor acasă i-ar condamna pe toţi la o sărăcie cruntă, aşa că bieţii diasporeni amână întoarcerea. Şi tot speră că lucrurile vor merge mai bine acasă.
E, deci, greu de suportat gândul că mai marii României se gândesc să ne facă şederea mai plăcută în afara ţării.
Noi vrem să ne-ntoarcem, asta-i problema! Aveţi de gând să vă ocupaţi odată de ţara asta?
Articol scris de Liliana Angheluță