- După ce se va naşte copilul, lucrurile se vor schimba, ai să vezi, va deveni tată şi asta schimbă totul.
- Măi, fată, să dea Dumnezeu, dar nu prea cred!
Cam aşa sunt dialogurile între multe mame şi fetele lor, vorbesc despre cele bune care întârzie să apară.
Iresponsabilul va rămâne la fel, nu mai poate el că-i trebuie pampers sau lapte copilului!
Va căuta să pună totul pe umerii nevestei, eventual ai soacrei, oricine se va putea ocupa de copil, numai el nu.
Beţivanul va întârzia şi mai mult la crâşmă, de abia nu-l mai aude pe cel mic plângând, iar noaptea să n-audă de nimic, ba chiar o va acuza pe femeie că nu-i în stare să-şi crească plodul.
Femeile se încăpăţânează să creadă că dragostea are puteri miraculoase. Dar cine-i bou, bou rămâne, să mă ierte umilul animal. Numai că asta pricepem târziu, după ce ne-am ars de câteva ori. Femeile încearcă imposibilul, muncesc cât trei, se apucă şi de văruit, de crăpat lemne, să le facă ele pe toate, să fie domnul mulţumit.
Aleargă pe drumuri cu sacoşele pline în mână, înţeleg că ei trebuie să zacă-n crâşmă sau pe malul bălţii, la pescuit. Uneori chiar preferă să le facă singure pe toate, au controlul situaţiei şi ştiu unde au lăsat treburile. Decât să se bazeze pe cineva inexistent, îşi suflecă mânecile şi trec la treabă singure, aşteptând, bineînţeles, ca ei să se schimbe.
Acceptă chiar ca ele să muncească, să câştige bani, iar ei să dea din umeri, să doarmă până târziu dimineaţa şi să declare seara că nu găsesc un serviciu. Putori pentru care nu există loc de mai bine, nici nu şi-l doresc, vor doar să zacă şi să aibă o femeie care să aibă grija lor.
Pe lângă copil.
Nu, nu se va schimba nimic, suntem noi cele care trebuie să ne schimbăm, să refuzăm să mai fim manipulate, să încetăm să mai sperăm minuni.
Pentru că minunile nu există, totul se construieşte, dar anumiţi oameni ştiu doar să dărâme.
Articol scris de Liliana Angheluță